Mă alung printre stele pierdute
în ritm de vals osândit
la grele încercări
care-mi comandă: Du-te!
Sclipitoare iluzii,
freamăt de timp în scurgeri de soare
semnează speranțe,
adie un vis,
soarbe trecutul,
mușcă și doare.
Trist,
capul înclin la tot ce e scris.
Albe himere adună culori
din aripi de fluturi,
seamănă dor,
oceane de flori
peste câmpuri.
Gust infinitul,
mă ascund
și
mor.
Adaugă un comentariu
O poezie frumosa citita cu drag!
Mulțumesc, fetelor și băiatule! Știți cât de mult mă bucur? La fiecare postare aflu lucruri noi. Îmi primesc lecția de poezie și asta e super pentru mine!
Mi-a plăcut!
Gust infinitul, m-ascund și mor. Superb! :)
La versul alb sau liber eu nu sunt de acord cu cratima în construcții de genul: adie-un, m-ascund. Nu ești condiționată de nimic, deci recomand: adie un, mă ascund.
Frumos!
Da, e un piiiiiiic mai fin.
da Coza
Arta poetică ne sugerează un extaz al trăirii estompat, o revelaţie a infinitului ascuns ăn cuvânt:,,capul înclin la tot ce e scris."
Ok, Ana, am schimbat!
Da, înlătură, te rog, ghilimelele, scrie cu italice si incorporează-l pe trist in vers asa cum ai propus tu. E mult mai expresiv, renunţă şi la apoi
Alex, mulțumesc de trecere!
Mulțumesc, Ana! Aș putea renunța cu totul la ”apoi”. Acel ”trist”, inițial îl scrisesem în continuarea următorului vers: ”Trist, capul înclin la tot ce e scris”, dar mi s-a părut cu impact mai puternic scris separat. Nu știu ce să zic, voi, cei care citiți, puteți să-mi spuneți cum vi se pare mai bine!
Dacă tu consideri că este corect să înlătur ghilimelele, ok, o pot face și cu italice.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE