Cuvinte aruncate în cratere de uitare

[DANIELA TIGER]

Înot pe portativul stelelor,

revăd abisul ochilor tăi

învăluit de focul veșnic,

absorbită în eternitatea

dintre cer și infinit,

unde ieri va fi mâine, iar azi...

azi te mângâi cu sufletul norilor

în șoapte de valuri alungite în ecou

legănat.

Gust cu încăpățânare din fructul dezmierdat

al unei alte ere,

m-alint în vâltoarea semnelor de întrebare,

tac și las cuvinte aruncate în cratere de uitare,

amăgitoare speranțe în goluri de timp.

[gina zaharia]

semnele de întrebare pot fi arterele viselor...

[DANIELA TIGER]

Mulțumesc frumos, Alexandru!

[DANIELA TIGER]

Draga mea Mihaela, îți mulțumesc!  :)

[bolache alexandru]

tac și las cuvinte aruncate în cratere de uitare...

[DANIELA TIGER]

Mulțumesc, da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers (începutul său), ori constituie primul vers care se și repetă în poezie! În cazul de faţă… nu e cazul!

Finalul e cald/uman. Dar totul mi-a fost pe plăcere.

da Coza

[DANIELA TIGER]

Mulțumesc frumos, dragă Ana!

[Ana Cîmpeanu]

m-alint în vâltoarea semnelor de întrebare,

tac și las cuvinte aruncate în cratere de uitare,

amăgitoare speranțe în goluri de timp.

Expresivă poezie, frumos final!

[DANIELA TIGER]

Eiii, n-aveți de unde ști, dar, adevărat, posteritatea ne va judeca pe toți numai că... atunci vom fi oale și ulcele! :)

[Ionel Mony Constantin]

 Dragă Tigrişorule, nu mă refer la cineva anume, se pot descoperi uşor astfel de exemple de către fiecare dintre noi  doar citind ce se postează. Şi apoi fără a fi maliţios aproape tot ce postăm aici inclusiv subsemnatul nu va intra în posteritatea literară şi va ajunge în "craterele " de care vorbeşti.