Înlănţuită de marea ochilor tăi
alung tristeţea în hăuri de smoală,
îmi colorez aripi de lumină
şi zbor prin unghere de suflet,
mă înalţ cu gândul împlinirii
acasă.
Flăcări de speranţă îmi mângâie trupul
obosit de iluzii îmbrăcate în gri,
neadormite dorinţe vibrează în mine şi ţipă
sfidător numai atunci
când norii mă leagănă, visele devin realitate.
Adaugă un comentariu
Mai avem deci de aşteptat:,,
numai atunci
când norii mă leagănă, visele devin realitate."
E frumos ce spui tu, dar cam pueril. Mai tare, mai puternic, mai apăsat...
Am citit cu plăcere!
Sofy
Imi place atmosfera! :)
Wow!!! Superb, Ada! Mulţumesc mult! Pupici...
Offff, bineeeeeeee! Mulţumesc tuturor pentru popas şi comentarii! :)
Neconvingător.
da Coza
Flăcări de speranţă îmi mângâie trupul
obosit de iluzii îmbrăcate în gri/ obosit de gri (eu așa aș zice)
neadormite dorinţe vibrează în mine şi ţipă
sfidător numai atunci
când norii mă leagănă, visele devin realitate.
Perseverență și vei reuși! :)
Deși îmbăcată în metafore poezia aceasta mi se pare ușor simplistă de parcă aș dori să urmeze ceva...
Dar poate fi doar părerea mea...
Mulţumesc mult, Iris! :-*
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE