Am obosit,
printre liane de gânduri,
rătăcind.
Uneori
neglijent sau frenetic,
cu spaimă abisală,
cu incertitudini,
fără cuvinte.
Furtuni haotice
împing lava incandescentă
pe meandre de artere,
adună colbul viselor,
le învârt în cercuri amețitoare,
aruncă frunze timide
peste timp și iertare.
Toamna îmi acordă ultimul dans,
valsul vremii,
unghiile se înfing adânc în umerii
încolăciţi de roua stelară
pe ritmul unui metronom
la fel de obosit.
Adaugă un comentariu
Mulţumesc frumos, Gina, ai dreptate, toamna are un mister al ei care dezvăluie imagini şi simţiri nebănuite!
Furtuna de toamnă are un farmec aparte, e un fel de ...muză!
Drag,
Iris, Corina şi Alex, mulţumesc mult pentru lectură şi aprecieri!
Oh, ai dreptate, da Coza, mulţumesc mult!
cu rouă stelară
Frumos, Daniela.
da Coza
Excelent! Mi-a plăcut mult! :)
Semn de plăcut popas.
Mulțumesc frumos, Ana!
În acordurile lirice ale acestei toamne se încadrează armonios această poezie, meditaţie despre timp şi trăire. Am citit cu plăcere
Mulțumesc, dragă Miha! Trece... trecem..., dar spiritul rămâne și asta este tot ce contează.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE