Îmi cântă toamna în amurg
prin dunga frunzei coapte,
din cer albastru,
nori de plumb,
lacrimi se scurg peste gând,
arcuite în unde,
șoptite vise cu triluri pierdute.
Ne strângem frenetic
cu brațe de foc încolăcit
pe conștiință
și neștiința răbdării,
așteptând să trecem marea,
ne ștergem buzele de gustul sării,
mirosim nuanțe de plăcere
cu durerea timpului trecut
aruncăm iluziile în Purgatoriu.
Adaugă un comentariu
Metafore interesante. Ferește-te de cele prăfuite.
da Coza
Angi, mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase!
Toamna trezeşte conştiinţe, vise şoptite, evanescenţa timpului.Superb surprinde eul liric frenezia trăirii:,,ne ştergem buzele de gustul sării".Focul, ca element, sugerează arderea interioară,combustia.Felicitări!
Mulțumesc foarte frumos, doamnelor Sofi, Adelaide, Mihaela, Iris! Comentariile pe care le-ați lăsat mă onorează și mă măgulesc.
Ai creat atmosferă melancolică de toamnă blândă, de vis amestecat cu dorinţă. Expresivitatea dulce-amară fabricată prin muzicalitatea lentă din rima întâmplătoare și ritmul ales, fac să pară poemul cochet.
Aș avea totuși o remarcă... titlul este prea lung pentru un poem atât de scurt. E adevărat, este cea mai frumoasă metaforă din text, dar...
Am citit cu deosebită plăcere!
Sofy
"Ne strângem frenetic
cu brațe de foc încolăcit
pe conștiință
și neștiința răbdării,
așteptând să trecem marea,"
Semn de placut popas!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE