Înot printre valuri de suflet
rătăcit în oceane roșii,
întârziate,
mă agăț de speranța
naufragiatului
cu privirea ațintită pe un țărm
de iluzii lichide,
înfig unghii ascuțite în carnea disperării
în ecou prelung de durere
inundat cu diamantele ochilor mei.
Caut...
epuizată,
sfâșiată de ironici spini,
o cale lactee
pierdută într-un lung labirint
al unor dogme incerte,
pipăind fiecare pas răvășit
în lumina farului stins.
Adaugă un comentariu
Viața ca o cursă în care înotăm rătăciți. În lipsa luminii căutăm orbecăind până la epuizare...
Notă: În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers, ori constituie primul vers, sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... de M. Eminescu.)
Suntem nevoiți să căutăm... să căutăm... chiar și în lumina farului stins.
da Coza
Ahaaaa, am înțeles! Offff...
Nu, draga mea, luminița, nu Lumina. :))
Uliuuuu, Vasi, luminița o vom vedea cu toții, dar sper că nu așa curând! :)
Mulțumesc frumos!!!
Caută, Daniela, vei zări și luminița de la capătul tunelului! :)
Ce aș mai putea adăuga după amplele comentarii de mai sus?
Felicitări!
Mulțumesc, Angi, pentru popas!
Căutarea eului liric, rătăcitor printre dogme incerte, este atât un ideal, cât şi o dramatică însingurare.
Ahaaaa, doamna Sofi, asta e de-a bună... Mulțumesc mult!
Ai creat valoare lirică din ecoul gândului purtat prin cascade înnorate, întărite de metafore puternice, vibrante.
Mesajul, introspecţia eului, adânc formulat.
Felicitări!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE