Ești doar al meu, chiar dacă uneori

Parcă nu ești cu mine, ci-ntre sori,

Pândind, timid, să mai răsară-o stea

Pe cer sau poate-n ochii de mărgea

Pe care mi-i săruți, din când în când,

Din colțul gurii tandru surâzând...

Un musafir prin sufletu-mi febril

(Ce se-nfioară sau devine-ostil),

Găsind, în trupul meu nevinovat,

Loc de refugiu, luminos palat,

Ocean de liniște neprihănit,

În care să te…

 Am eșuat, în visul meu albastru,

În paradis, sub palmieri târzii

Și zări îndepărtate de-alabastru,

Cu țărmuri nisipoase și pustii...

Mă-mbrățișai uimit, ca pe-o minune

De dincolo de timp, de undeva,

Și, dezvelindu-ne de rațiune,

Ai fost subit al meu, am fost a ta...

Ne-am mângâiat, ca două emisfere,

Pe un Ecuator imaginar,

Ne-am înălțat, apoi, spre alte…

Suflete triste aleargă pe străzi,

Inimi pierdute se caută-n van,

Măștile-ascund ambulantele prăzi,

Ce-am devenit, astăzi, sub paravan...

Rar încolțește un zâmbet pe chip,

Negură-n gânduri și în privire,

Soarta ne joacă ades un tertip,

Nimic nu are cum să ne mire...

Gheață e-n inimi, la fel și-n simțiri,

Destine seci, fără direcție...

Viața ne-nvăluie în amăgiri,

Dar nu desprindem nicio…

 Această toamnă amăruie,

Cu gust de struguri și gutuie,

Paradoxal, nici dulce nu e

Și are-aromă de tămâie…

Copacii-și schimbă lent veșmântul,

Tristele frunze-ating pământul,

Le poartă-n zare, aprig, vântul,

Suratele-și așteaptă rândul...

O bufniță întârziată,

Cu ochelari din pene, roată,

Stă pe o cracă,-nfrigurată,

Ascunsă-n haina-i…

Pornim tăcuți pe-un drum spre nicăieri,

Captivi fiind în terna noastră viață...

E greu, îngenuncheat, să nu disperi,

Să mai visezi o nouă dimineață...

Un mâine cenușiu și cam bolnav

Ne-așteaptă răbdător, ca o chemare

Spre un niciunde gol, cu aer grav,

Jucându-se cu noi în balansoare...

Căci viața ne ridică, uneori,

Pe culmi de glorie nebănuite,

Căzând apoi, amețitor, din sori,

Printre genuni –…

 Mă joc cu creionul

Pe coala albă de hârtie,

Ce plânge după mângâierea gândurilor mele...

Se scurg în șuvoi, literă după literă,

Toate emoțiile

Pe care le-am strâns în candela vieții...

Sunt multe amintiri...

Peste unele s-a așternut praful,

Ca într-o bibliotecă imaginară a sufletului.

Pe altele, dragi mie,

Le păstrez proaspete în inimă,

Precum…

Plouă...

Plouă cu amintiri,

Cu gândurile mele nerostite,

Cu vorbele mele de dor…

Plouă

Cu stropi sidefii pe streașina zorilor,

Care hrănesc pământul însetat

Și-mi răcoresc fruntea…

Plouă

Cu petale de trandafiri

Peste dragostea mea imaculată

Ce mă ține în viață...

Plouă

Cu speranțe sau dezamăgiri,

Cu iluzii sau vise împlinite,

După cum sunt și așteptările…

Pe sub salcâmii înfloriți,

Duios, mă ții de mână,

Parfumul lor ne-nvăluie

Ca o mătase fină...

Sub colț de lună ne plimbăm,

Iar cerul ne zâmbește...

Clipește geana nopții, sus,

Jos iarba lin foșnește...

Cu vorbe dulci, tandru alinți

Ființa mea de gheață,

Se risipește ca un fum

Din suflet, a mea ceață...

Nu am crezut că pot iubi

Cu inima…

Degetele reci și ude ale ploii

Îmi bat în geam.

Sunt singură și tristă,

Căderea frunzelor mă deprimă...

Un vânt pribeag

Șuieră amenințător,

Spulberând picăturile

Ce sărută grăbit pământul,

Închinându-i-se…

Mă gândesc la copilăria mea,

Alungată din urmă fără milă

De adolescență

Și simt cum mi se umezesc ochii…

Privesc absentă la perdeaua de stropi

Ce parcă dansează un vals…

Părul îmi cade

Pe umerii goi,

E tăcerea grea

Lăsată-ntre noi...

Umbre poposesc

Pe ferestre reci,

Plec fără-un cuvânt,

Din ochi mă petreci...

Iese brusc noaptea

Din scorbura ei,

Mi se face frig,

Tu nu mă mai vrei...

Mă ascund subit

Sub un cuib de nori

Și trează, visez

Că tu mă adori...

Aș dori să plâng,

Dar lacrimi nu am...

O bufniță…

Mi-ai cuprins inima în palmă

Ca pe o floare rară

Și te-ai jucat cu petalele ei imaculate,

Fără să-ți pese că ai putea să le strivești

Sub povara degetelor…

Mi-ai ținut sufletul în mâinile tale puternice,

Dar nu ai știut

Că e atât de fragil,

Încât până și o adiere ușoară

Îl poate răni sau destrăma...

Mi-ai mângâiat părul castaniu,

Dar nu ai înțeles

Că firele argintii de la tâmple

Sunt…

Coboară toamna ruginie

Peste natura-nmărmurită,

Strugurii copți tresar în vie,

Iar luna parcă-i adormită…

Pe tâmpla cerului, în zare,

Picură lent lacrimi de stele…

Mi-e dor de o rază de soare,

Să îmi zâmbească-ntre perdele!...

Vreau să citesc, dar printre rânduri

Văd doar chipul tău sfâșietor…

Pierdută, mă scufund în gânduri,

Găsesc amintiri care mă dor…

Ca o stafie-mi apari…

Iubitul meu de nicăieri,

Mă-ncearcă amintiri profunde

Din dragostea, ce parcă ieri

A apărut… ca de niciunde…

Mi-e dor de ochii tăi căprui,

Ce-mi mângâiau privirea caldă,

De glasul tău, care-mi spunea

Că-n mine, sufletu-ți se scaldă...

Ai fost un înger rătăcit,

Ce-a apărut în a mea cale…

M-ai luat pe aripi și m-ai dus

Din lumea mea de chin și jale…

M-ai înălțat până la…

Te-aș plămădi din lut, așa cum ești

Ascuns în labirintul minții mele,

În brațe să te țin, să-ți spun povești,

Iar tu să-mi alungi gândurile rele...

Ți-aș dărui apoi un suflet cald,

Ca roua de pe flori în miezul verii,

Te-aș înveli cu ochii de smarald,

Cum luna mângâie mantia serii...

Și te-aș iubi... cum n-ai mai fost iubit,

Ca-ntr-un poem nescris pe astă lume...

Știind că pentru mine-ai fost…