Amăgiri hilare

[Camelia Ardelean]

Suflete triste aleargă pe străzi,

Inimi pierdute se caută-n van,

Măștile-ascund ambulantele prăzi,

Ce-am devenit, astăzi, sub paravan...

 

Rar încolțește un zâmbet pe chip,

Negură-n gânduri și în privire,

Soarta ne joacă ades un tertip,

Nimic nu are cum să ne mire...

 

Gheață e-n inimi, la fel și-n simțiri,

Destine seci, fără direcție...

Viața ne-nvăluie în amăgiri,

Dar nu desprindem nicio lecție...

 

Îngeri plăpânzi nu mai pot apăra

Ființa noastră rătăcitoare,

Ne-a mai rămas numai vag a spera

Într-o minune salvatoare...

 

Refugiați în furtuna din noi,

Ne-năbușim revolta din urmă,

Nemulțumirile curg în șuvoi,

Noi trăim încă-n spirit de turmă...

 

Ne vom trezi din apaticul somn

Sau vom pluti în vise deșarte?

Biet cerșetor sau veneticul domn,

Călătorim toți pe-un drum spre moarte...

 

Rar ne rugăm la un petic de cer,

Dar Dumnezeu nu ne mai ascultă,

Ne-apar miraje în lucruri ce pier,

Dragostea Lui o luăm ca insultă...

 

Plouă tăcut peste euri, dormind,

Haos e-n ele, haos și-afară,

Nori gri se-nghesuie, roată, plutind

În existența noastră hilară...

 

 

[Camelia Ardelean]

Mulțumesc vizitatorilor paginii mele! Desigur că s-a mai scris (și probabil se va mai scrie) despre nemulțumirile cotidiene, la fel și despre dragoste, natură etc. Doar că fiecare o face în felul. :-) În ce privește scurtarea poeziilor, cam greu... Sunt o persoană vorbăreață de felul meu... :-)

[Sofia Sincă]

Te întinzi... te întinzi fără sens... Și în continuu cu șchiopătări de ritm. După ce că nu e bine, corect, mai e și mult...

Semn de trecere.

Sofy

[gina zaharia]

Cerul peticit cu stări...

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie a nemulțumirilor cotidiene, ca atâtea altele. Caută originalitate și comprimă mesajul.

da Coza