Dracul, plictisit de atâta liniște,

se scărpină cu degetul mic

prin părul său cernoziom și

se gândi să tragă un fir din țesătura cerului.

Îl trase ușor, ușor, pe nesimțite,

cu mâinile lui fine de pianist,

privind la pleiada de stele,

ce trecea sclipitor prin ochii lui șăgalnici.

Era o lumină a universului -oda bucuriei lui interioare-

ce se pierdea spre frontiere…

Sunt momente când gândesc universal,

pentru că frumusețea nu are limbă.

Sunt născut în zodia calului de foc

și ard intens, aprinzându-mă în amurg

ca o flacără plutind pe fitilul vieții,

ca o ceață ce aduce Soarele pe măguri uitate:

colț de iarbă ieșind din subterane de piatră;

mugur nesătul de înflorire;

val ce se ridică mai înalt din genune;

suflet de…

Străbat solar pădurile în muguri

și mă topesc prin murmur de izvor;

Pătrunsă-i inima de albe scorburi,

iar sufletul: o pasăre în zbor.

E frig, și cuiul din țâțână

se zbate ca aripa frântă;

Zăludul vânt, sub țigla mută,

trece ca zerul prin zăgârnă*.

Pustie este moara toată,

Ploua tânguit ca și când cerul

s-ar fi spart în abis și-a murit;

Pe mare, în noapte, prin vântul amar,

imense și mute bărci-andezit

căutau nălucit prin năvodul stelar.