Ploua tânguit ca și când cerul
s-ar fi spart în abis și-a murit;
Pe mare, în noapte, prin vântul amar,
imense și mute bărci-andezit
căutau nălucit prin năvodul stelar.
Marine microorganisme se spărgeau
în fluorescente nuanțe și culori
sub vâsle obosite, ce trăgeau
miriapode bărci pe albele cărări.
A murit un pescar, a murit un pescar,
strigau înciudat lipovenii flămânzi
la vântul nebun, suflând milenar
prin ochii lor triști, albaștri, rotunzi.
L-au găsit înspre zori, în plase-nvelit
ca-ntr-un giulgiu de pești argintii,
împăcat și senin, sub bărci-andezit,
cu ochii flămânzi, albaștri și goi.
Ploua tânguit: Boje moi, Boje moi.
Notă* -Boje moi (din rusă) - Dumnezeul meu
Adaugă un comentariu
Ah, mă topesc după microorganismele dintr-o baladească...
da Coza
Versificație interesantă, cu temă din amarnica viață a lipovenilor pescari. Poezia are elemente compatibile cu mesajul și ritm la fel. Dacă se respectă, la citit, punctuația stabilită, nu se mai simt săriturile din ritm. Și, apoi, la versificații de acest gen, merge.
Mie mi-a plăcut!
Sofi
Ah, prozodia! Se simte. Strofa 2 nu e din poezia aceasta. Strofele 3 și 4... m-au convins. N-ar fi rău să mai revenim pe text.
Cu drag,
L-au găsit înspre zori, în plase-nvelit
ca-ntr-un giulgiu de pești argintii,
împăcat și senin, sub bărci-andezit,
cu ochii flămânzi, albaștri și goi.
Ploua tânguit: Boje moi, Boje moi. Frumos!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE