Ploua tânguit:Boje moi, Boje moi*

[Gabriel Cristea]

Ploua tânguit ca și când cerul
s-ar fi spart în abis și-a murit;
Pe mare, în noapte, prin vântul amar,
imense și mute bărci-andezit
căutau nălucit prin năvodul stelar.

Marine microorganisme se spărgeau
în fluorescente nuanțe și culori
sub vâsle obosite, ce trăgeau
miriapode bărci pe albele cărări.

A murit un pescar, a murit un pescar,
strigau înciudat lipovenii flămânzi
la vântul nebun, suflând milenar
prin ochii lor triști, albaștri, rotunzi.

L-au găsit înspre zori, în plase-nvelit
ca-ntr-un giulgiu de pești argintii,
împăcat și senin, sub bărci-andezit,
cu ochii flămânzi, albaștri și goi.
Ploua tânguit: Boje moi, Boje moi.

Notă* -Boje moi (din rusă) - Dumnezeul meu

[Ion Lazăr da Coza]

Ah, mă topesc după microorganismele dintr-o baladească... 

da Coza

[Sofia Sincă]

Versificație interesantă, cu temă din amarnica viață a lipovenilor pescari. Poezia are elemente compatibile cu mesajul și ritm la fel. Dacă se respectă, la citit, punctuația stabilită, nu se mai simt săriturile din ritm. Și, apoi, la versificații de acest gen, merge.

Mie mi-a plăcut!

Sofi

[Valeria Merca]

Ah, prozodia! Se simte. Strofa 2 nu e din poezia aceasta. Strofele 3 și 4... m-au convins.  N-ar fi rău să mai revenim  pe text.

 Cu drag,

[Mihaela Suciu]

L-au găsit înspre zori, în plase-nvelit
ca-ntr-un giulgiu de pești argintii,
împăcat și senin, sub bărci-andezit,
cu ochii flămânzi, albaștri și goi.
Ploua tânguit: Boje moi, Boje moi. Frumos!