în tari poșete de lezard

se uscă, ofuscate, cleiuri

și nimfe luate de blizzard

cad, lângă angeli,

peste cheiuri...

ce rafinat și subtil modul

cum poartă nubile

eolus,

când aripi, pregătind…

și nu se mai opresc,

bizare,

parcă-ncepură noi diluvii,

cisternele de nori,

hoinare,

își storc preaplinurile-n fluvii.

bulboane vitrege,

abundente,

se-nvârt prăvale,

cum…

când eu măsor

din unu-n unu

și tu măsori

din doi în doi

nu vom atinge împreună

aceeași țintă amândoi...

orice vom spune

nu avem

cum da zenitului…

cobori

ca vremea mohorâtă

de parcă n-ar fi sărbătoare

înghesuind în buzunar

oglinda razelor solare.

calci roșul primilor cireși

când m-aș petrece la furat

și-ascunzi

sub ape-nvolburate

o…

când trece plugul

și răstoarnă,

brăzdarul intră parcă-n carne

și ca din pinteni de licoarnă

e vaier surd de trupuri,

doamne!...

și nu mă mir că dintr-odată

pe-o coastă

se răstoarnă…

atâta țipăt pentru-o viață,

de multe ori cam anodină,

că nici n-a început războiul

și doar cu țipete e plină.

nu te apucă primul somn,

nu ai pierdut vreo luptă, dar

tu faci din liniște ruină

spărgându-i clipa…

voiam să te duc sub copac să-ți arăt,

te lăsaseși cu pieptul greu pe iriși,

dar umbra rămasă cu ochii deschiși

îți sporea nepăsarea în mare harhăt.

în ziua aceea voiam să bem ghimpi

cu gașca,-n delir, de tineri proscriși

convinși de ideea, în fine…

pe drumuri, tot pe drumuri,

printre turiști de marcă,

nu știi în care parte

să mai privești și iată

din nou cum nou se naște,

dar ceva doare parcă

muriră-n stradă mieii

ca-ntr-un ajun de…

nagâți  îmi țiuie oricând

mă cuprind, așa, nostalgii

de cârlionți, de gestul blând,

ocrotitor... dar tu-l mai știi?...

ne-am procopsit, milionari,

cu fel și fel de bogății,

în zeflemea am strâns dolari;

cu ce…

ții minte toate cărțile poștale

cu timbre imprimate

tot așa

cum imprimam în scris dorința grea

în aparent de-aproape

val-de-al-vale?...

un fel de...

nu mai are…

potolește furtuna din  ocean și calcă apa

sub picior,

sfioasă,

te sufoci ca peștele-n lighean;

vezi că moartea e contagioasă!...

ți-ai  pudrat

tot corpul

cu algină

să desparți în două orice…