am mers ce am mers cale lunga zi de vară

dincolo de miezul nopții m-am oprit lângă un pod am recunoscut murmurul apei

 un scheunat părăsit

și două viori aduse de val și îngropate în mâl

pesemne fusese forfotă mare

ca-ntr-un salon de nunți…

la masa aceasta n-au cântat niciodată greierii

mi-ai spus

iată-i

vin în glorie au tăiat toate câmpiile și ce salturi fac

parcă ar vrea să ne spună ceva

și nu știu dacă erau brațele tale ori soarele se așezase pe umărul…

drumul tău trecea printre flori de câmp

spuneai că odihna în poienile cu sânziene

e sfântă

alături cascada timpului îți îngâna fiecare pas

și

erai tu cel de acum

cel de odinioară

și cel de mâine

mă îmbrăcaseși în spice de iubire

aveam palmele întinse

între noi fire din lumina lui iunie

țesea o…

abia când zorii m-au bătut pe umăr

am văzut cămașa mea ruptă

de gânduri

dacă o peticesc

culori șterse

mă vor urmări toată viața

dacă o arunc

o…

secretul apelor dulci este

de fapt

un labirint prin care uriașii se ascund în coji de nucă

apoi plutesc în derivă până devin acrobați

ori pescari de nimic

nu contează dacă porți lanțuri de platină ori pânze de păianjen…

ce iarnă târzie s-a așezat aici

frigul ăsta are palton de cerneală

și nu se va șterge curând

pot dispărea o literă-două dar le caligrafiez ca și cum

viața îmi predă prima lecție din spatele frontului

stai aici liniștea mea…

am fost pe rând

strigătul de luptă și cântecul de pace

din vârful catargului

îți vedeam gândurile

semănau cu niște puncte mișcătoare în mijlocul valurilor

mă temeam să nu se înece

urcau pe brațele mele ca o ceată de soli flămânzi

le-am înțeles graiul și le-am spus că talazurile îndrăgostite

sunt viclene

poate…

aceasta este o imagine de arhivă

mi-a zis mama

șoptindu-i numele

o singură dată a trecut prin satul nostru

cu fotograful după el

îmi amintesc că era noroi până la genunchi

avea bocanci noi

și m-a ajutat să scot apă de la fântâna din deal

mai târziu mi-a spus că vrea să prindă apusul

deasupra munților



eh a…

am făcut un gard de nuiele încă unul și-ncă unul

am văruit pomii un metru și mai bine

am dat albia pârâului mai încolo și l-am pus în povestea

munților vorbitori

poate așa o să-mi treacă pragul

cine-o trece

vrăjitoarea stana

potcovarul de la capul satului

zarul orbului și un convoi de furnici

cele din urmă au întreaga…

Dragă liniște, azi parcă ești mai tulbure puțin;

Unde ți-ai pierdut curajul? Ori în pieptul unui spin?!

De un timp ești ca năluca peste câmpuri cu păcate,

Când să te întinzi la soare, din senin se face noapte.



M-aș da prietenă cu tine, dar dacă m-oi molipsi

Și-n tăceri misterioase împreună vom porni?!

Crezi că știi unde ți-e…

într-o zi au venit la ușa mea

un copil și un șoarece

vino să ne jucăm de-a pitita

mi-au zis

să ne ascundem de noi într-o scorbură

și să coasem zilele vechi

de…

ca să ajungi de la buzău la iași trebuie să treci prin wuhan

o cale ferată veche

siretul

izlazul cu gâște

(pentru un tablou perfect poți face asta cu ochii închiși)

apoi

afli că în loc de bilet…

Plasa pescarilor e plină de stuf, undele s-au culcat, așa că

lasă în grija mea acest asfințit,

nu-l voi plictisi, poate doar cât să treacă un iepure șchiop și un lup după el,

apoi va căra dealul în spate,

ți-l aduce acasă dacă vrei, se întâmplă să înțeleagă

de ce razele puternice trag lanțuri cu ele

fără să se abată din drum.

Nu e nimeni aici, îmi place misterul dintre maluri,

roade ca un șoarece flămând

din buzunarul…

ce departe e câmpul în care am deportat dragostea

zadarnic am învățat-o să se facă izvor

poate n-a știut să-și coasă fluturi pe rochie…

Dealurile toate, cu golgote-n spate,

Par înstrăinate și îngândurate...

Cine să le strângă, pacea-n mâna stângă,

Cine să le-întrebe unde-i haina verde

Și de ce, deodată, au straie de piatră?!

Când…

Din  pelin se vor ivi albăstrele

ca niște steluțe vorbitoare,

nu le asculta, nu știu să-și exprime puzderia de gânduri în care au trăit

în toate primăverile pământului.

Dacă le vezi, te vor învăța să le uiți

în maluri. Dacă le-ai uitat, te…

de câte ori trece trenul îmi astup urechile și cânt

apoi izgonesc vrăbiile mai sus de calea ferată

peticesc rucsacul

și mă asigur că pietrișul pe care-l vor încerca tălpile mele

are culoarea rubinului



mai întâi văd păduri îndreptându-și cocoașele

ca niște soldați în rafale de mai

dragi îmi sunt când le vad furișându-se în…

Prin ușa de astăzi trece, alene, orașul.

Plimbă, pe mai toate străzile, un ștergar.

Pare același pe care bunica punea ierburi de leac la uscat.

Mai mult ca oricând le văd înflorind,…

Mi-am pregătit gândul să iasă pe stradă. L-am îmbrăcat de sărbătoare

și i-am spus să nu se abată din drum.

- Vino cu mine, mi-a șoptit, mi-e greu să descui poarta cu dreapta,

parcă o schijă s-a oprit în brațul meu și nu pot s-o scot.



Singurătatea ieșise înaintea noastră. Odată cu ea, tot timpul din…

Când liniștea începe să se-adune,

Întinde mâna, știu că ești aici,

Să…