Dealul comorilor

[gina zaharia]

Din  pelin se vor ivi albăstrele

ca niște steluțe vorbitoare,

nu le asculta, nu știu să-și exprime puzderia de gânduri în care au trăit

în toate primăverile pământului.

Dacă le vezi, te vor învăța să le uiți

în maluri. Dacă le-ai uitat, te vor ajuta să le așezi pe umerii unei statui

peste care luna aruncă ocheade

seară de seară.

Voi avea grijă să le culeg spre zori și să le așez la fereastra dinspre tine.

 

Nu te întreb de ce strici garduri și le înalți în același loc,

nici de ce tai drumul ca pe o felie de tort,

apoi întinzi poduri de hârtie!

Poate că nu știi nici tu. Poate e o pasiune. Abia după ce-ți sfredelește sufletul,

vezi că și-a uitat mănușile acolo!

Lasă, cocorii pleacă și vin, lumea lor e un joc.

Nimeni nu le poate împărți cerul pe fâșii.  Și-ar prinde aripile

în falduri de timp.

 

Daltoniștii sunt credincioși culorilor. Când câmpiile se agață de zări,

devin pictori; tablourile răsturnate nu dăunează ochilor,

nici nu devin opere de artă,

dar cine aude sunetele din pânza goală

va străbate dealul comorilor

pe întuneric.

[Chris]

da, foarte frumos...

[Mihaela Popa]

ești un izvor nesecat de metafore, admirație!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Gabriel!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela! Să ne întâlnim cu bine pe deal! 

Drag, 

[gina zaharia]

Sofi, aceste elemente îmi aduc liniștea, și dacă mie mi-e bine, de ce n-aș încerca să-i fac și pe prietenii mei părtași limpezimii de suflet?! Îți mulțumesc, draga mea! 

[gina zaharia]

Mulțumim, Lisia, pentru bijuteria de rondel. Mulțumesc pentru trecerea pe drumul acesta. 

Gând bun, cu drag!

[gabriel cristea]

Minunat! Felicitări, Gina!

[Mihaela Suciu]

Când sapi în dealul comorilor găsești metafore filozofice. Frumos, Gina!

,,Rondelul ploilor ce vin” e tulburător! Mulțumesc, Lisia!

[Sofia Sincă]

Viață între flori, într-o lume a izvorului nesecat de poezie, a regalului metaforic. Totul se transformă în basm, în bucurie, cu originalitatea-ți caracteristică. Lumina vie în tablouri fantastice:cerul, apele, păsările. Acolo sunt adevăratele comori ale sufletului.

Fantastic de frumos!

Sofi

ps: rondelul lui Ionică este bonus pentru sufletele noastre.

[Vasilisia Lazăr]

Am simțit începutul poeziei tale ca o continuare a poeziei dragului nostru Ionică. 

„Din pelin se vor ivi albăstrele”. 

Rondelul ploilor ce vin
© Ion Lazãr da Coza

Măsoară-mi ploile ce vin
În pragul toamnelor uscate
C-o dumitriţă şi un spin
Din bruma vechilor regate.

Tot bântuit de carstic splin,
Înfăşurată-n vii păcate,
Măsoară-mi ploile ce vin
În pragul toamnelor uscate

Şi de-o să fie clipa chin
Iar zboruri fi-vor cenzurate
Să faci un pas, pe jumătate,
La umbra frunzei de pelin

Măsoară-mi ploile ce vin.

Am mers pe drumul comorilor și am auzit sunetele poeziei tale, să știi. Toată admirația pentru inepuizabilul din metaforă!