Nu ți-am mai scris de mult, Ana,
dar amintirile tale au cucerit ruinele farului din Alexandria
și încă mai sărută țărmurile pe care ai pășit
ca o regină!
Te știam acolo, heliotrop pe sufletul mării, în cămașă de valuri
ți-ai parfumat visele și povestea ta de iubire
pe care ai aruncat-o adâncurilor.
Pe aici a venit Anul Nou, zâmbește șăgalnic și poartă cu el o vioară.
Nu știe să cânte grozav
și pierde câte o notă la fiecare răspântie.
Să fi văzut ceata de privighetori cum îl urmau,
ba chiar l-au sfătuit să fie darnic
cu mâna norocului.
A întrebat și de tine, Ana, i-am spus că lumina te-a orbit
și o slujești fără șovăială. Că ai înotat atât de mult încât
pământul ți se pare un continent de arginți,
iar gândurile tale au devenit virgule noi
în poeme de dragoste veche.
Cred că m-a crezut, Ana, sigur m-a crezut,
altfel nu ți-ar fi lăsat vioara în fața casei,
nici n-ar fi urcat în primul tren să te caute. Mi-a spus că i-e dor
să-i așezi gulerul cămășii abia îmbrăcată,
să-l înveți să ghicească în stele și să taie copacii care scrijelesc luna.
Acum îl aud strănutând. Ori așa se îmbrățișează două valuri
în pieptul stâncilor?!
Adaugă un comentariu
Mă bucur, draga mea Lisia, că Ana mea a trecut și prin sufletul tău!
Mulțumesc!
Mulțumesc, da Coza! Ana zice că te îmbrățișează! :))
Mulțumesc, Sofi, ce bine îi dezlegi tainele!
Mulțumesc, Valeria! Nici nu mai știu ce să cred: aci e la New York, aci cutreieră pădurile... Dar îmi povestește, iar eu dau fuga de vă spun și vouă! :))
Drag,
Ana l-a ascultat cu plăcere, Nikol, și îți mulțumește! Pentru gândul tău drag, pentru tot!
Am crezut că s-a oprit, J' Arrive!, dar de unde?! Zice că mai are de zis! :))) Mulțumesc!
Autentică și spontană ca întotdeauna. Imaginație debordantă.
Magic(iană).
da Coza
Emoții și gânduri de sfârșit de an, transmise prin Ana - simbolul femeii românce. Într-un mod intro și extrospectiv, plin de culoare și fantezie.
Am citit cu admirație,
Sofi
Când vine vorba de Ana, sunt numai ochi și urechi! :) Nu e de mirare că Anul Nou se interesează de ea și că-i lasă vioara în fața casei. O încântare și acest poem, Gina!
Admirație, Anei! :)
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE