Asfințit

[gina zaharia]

Plasa pescarilor e plină de stuf, undele s-au culcat, așa că

lasă în grija mea acest asfințit,

nu-l voi plictisi, poate doar cât să treacă un iepure șchiop și un lup după el,

apoi va căra dealul în spate,

ți-l aduce acasă dacă vrei, se întâmplă să înțeleagă

de ce razele puternice trag lanțuri cu ele

fără să se abată din drum.

 

Nu e nimeni aici, îmi place misterul dintre maluri,

roade ca un șoarece flămând

din buzunarul cuvintelor lipite, mai sus ori la dreapta,  

pentru cunoscătorii de litere arse. Locul e cum ți-l faci,

iar focul se joacă frumos

dacă nu ți-e frică de vreascuri.

 

Mai am câteva gânduri și gata, am rezolvat un „exercițiu de imaginație”,

cum spune o prietenă, dar las zăvoarele jos,

poate vei pleca devreme la baltă,

poate nu vei fi dormit de-atâta strălucire

și habar n-ai cum e să dai asfințitul

pe un strop de dulceață.

[Vasilisia Lazăr]

Și ai rezolvat un „exercițiu de imaginație”.

Superb!

[Mihaela Popa]

fermecător, meditativ

„pentru cunoscătorii de litere arse. Locul e cum ți-l faci,

iar focul se joacă frumos

dacă nu ți-e frică de vreascuri.”

admirație!

[Valeria Merca]

Un asfințit cum numai în visul poetei întâlnești! :)

Fermecător!

Admirație, Gina! 

[Sofia Sincă]

Un asfințit fermecător, lăsat în seama Ginei! Parfum de înserat, cu iz de poveste prin care dorești să te strecori, odată cu el, să simți acest tablou, să-i dai viața descrisă de poetă.

Superb!

Sofi