Gândul de marți

[gina zaharia]

Prin ușa de astăzi trece, alene, orașul.

Plimbă, pe mai toate străzile, un ștergar.
Pare același pe care bunica punea ierburi de leac la uscat.
Mai mult ca oricând le văd înflorind,

aroma lor s-a strâns sub fereastră,
nu mă îndur să le ating,

poate voi avea nevoie de ele în ziua de Florii.

Razele soarelui mi-au întins niște gratii, habar n-am cum se zidesc

închisorile de lumină,
mereu am privit pustnicii ca pe niște comori,
poate ar fi trebuit să caut sub pietre secretul rădăcinilor tari,

Dar câte n-ar fi trebuit să știu,
or eu abia învăț să citesc alfabetul stăpânirii de sine,
vântul e mesager și perseverează saltul dintre zile,
dă roată casei până răspund ultimei scrisori de la tine,
apoi se așază în fața porții
să nu-i reproșez că n-a măsurat la timp
gândul de marți.

[Vasilisia Lazăr]

Un gând luminos, înflorit, chiar dacă e de marți. Mulțumesc pentru optimism, Gina!

[gina zaharia]

Augusta, îmbrățișări!

[gina zaharia]

Valeria, mă bucur că ești cu mine, aici, în poiana cu gânduri. 

Drag, 

[gina zaharia]

Dle Tudor, am scris ce mi-a trecut prin suflet. Gânduri bune! Să ne întâlnim cu bine la masa literaturii noastre buzoiene și nu numai! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Să ne umplem fiecare zi cu gânduri pozitive, Sofi, doar așa florile toate își vor revărsa parfumul primăverii în sufletele noastre. Și da, a fost gândul de marți. Poate astăzi e altul...

Îmbrățișări! 

[Chris]

foarte frumos Gina :-*

[Valeria Merca]

Gândul tău de fiecare zi este... poezie. „Gândul de marți” nu face excepție de la regulă! Până la urmă tu știi să ne pui pe gânduri într-un mod tare plăcut.

Am citit cu admirație.

[Tudor Cicu]

Un gând „de ziua de marți”, o poveste și mesagerul, așteptat de toți, cu vești bune. Dacă ai în suflet gânduri luminoase, sigur, veștile vor veni. Cine nu iubește viața și poezia ca tine, Gina; deschide sub el un gol pe care nu-l poate umple cu nimic. Ai un mesaj luminos și în acest poem, deși trist pe locuri, dar știu că pe sufletul tău se reazemă gânduri frumoase. 

[Sofia Sincă]

Primăvară cu gratii, timp cu gratii, viață cu gratii. Momentan. Să sperăm că nu va fi cât lumea...

Poem primăvăratic, puțin trist, dar destul de luminos încât să ne îmbuneze clipa, ziua chiar, deși se spune că marți sunt trei ceasuri rele. Tu le-ai făcut bune, grațioase.

Cu drag,

Sofi