post restant

[gina zaharia]

într-o zi au venit la ușa mea
un copil și un șoarece
vino să ne jucăm de-a pitita
mi-au zis
să ne ascundem de noi într-o scorbură
și să coasem zilele vechi
de rucsacul în care trăim

într-o seară au venit la mine
un copil și o albină
vino să zburăm mi-au zis
deasupra orașului
din când în când să ne oprim în castani
ca niște viteji în goana după iluzii
mâine vom culege amintiri
coapte la soare

apoi am expediat pachetul cu vise
la post restant
iar copiii se încheiau la șireturi
cu gândurile mele

[gina zaharia]

Lisia, cât sunt de fericită atunci când îmi deschide fereastra! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mihaela, mulțumesc!

[gina zaharia]

Valeria, mulțumesc! 

[Vasilisia Lazăr]

Copilăria - acea lume tăinuită adânc, acea sfântă icoană agăţată de un cui bătut dureros în grinda inimii...  Acea lume plămădită din soare şi cer, din verdele câmpiei şi albul zăpezii, din zborul fără oprelişti şi somnul neîntinat de povară, acea lume zugrăvită liric atât de minunat de către tine, Gina. Felicitări!

[Mihaela Popa]

feeric, Gina, admirație!

[Valeria Merca]

Minunată simțire! Refugiul în lumea copilăriei, ce poate fi mai frumos?

Drag,

[gina zaharia]

Rodica, mulțumesc! Șireturile acelea de gânduri sunt trainice!

[gina zaharia]

Sofi, totdeauna va exista o legătură între aceste două lumi. Când sunt pe puntea mea, sunt bucuroasă că pot face o rotație completă.

Drag, 

[gina zaharia]

Dar sunt cu noi, Augusta! Ca un șir indian de imagini!

[Rădița Răpeanu]

Ca o revelaţie adusă copilăriei din noi legată la gură de funiile amintirilor! Empatizez cu tine, drag