cu aripile şlefuite de mintea universului
în forme de inimi zâmbet
am cuprins cerul îngheţat de sărutul iernii
i-am atins genele secunde
alungite de atâta apă
plânsă în oceane de timp
cu imagini solare
am încălzit ziduri de umbre
eliberând fluturii cu aripi de diamante

spre un alt anotimp

trecutul se înfrupta din zâmbet

Și uneori mă mai aud pe mine

pierind la margine de drum

sau prin castele înghețate

cu turnurile lor de fum.

Mă mai scufund în vise,

câteodată

și zilele mă caută,

din fund de ceruri

s-au scobit pământuri

și le formăm supus

prin gestul mâinii.

Cohorte-ntregi și nesătule

se îndreaptă

cu pasul trepidant

în mers domol,

sunt lighioanele bătrâne

ale lumii,

luând tăcerea noastră

ajutor.

Eu voi numi…

- poezie simplă -

Ultima dată când l-am văzut

purta un coif de hârtie

scris cu poezii

mi-a spus – simetria

și simplitatea vor salva lumea -

apoi a aprins bricheta

și-a scos coiful

și i-a dat foc

nu era perfect simetric

păcat

scrisesem niște poezii atât de simple…

a luat apoi ultima foaie

și a început s-o plieze

nu,

doar vi se pare…

m-am lepădat

de dorinţi obositoare!

de tine cu mine m-am împăcat,

e-n zâmbetul tău un descântec

de suflet descătuşat

în lacrima mea otrăvitoare...

ce păcat!

că nu ştiu se pare,

de ce sufletul meu pierde mereu

în mine trăieşte-o fiinţă de aer

iubirea ei pentru mine  e-un minereu,

a mea pentru tine un munte de sare...



şi când mi-e sufletul de tine prea plin

ştiu c-o să vină

primăveri îmbrăcate-n culoarea florii de in,

dar tu-mi…

Un lup

flămând de lună

e poemul

de lună plină, luminând

păcate

şi nopţi înfierbântate

lup singuratic,

dornic

să muşte-n carnea cerului

adâncă şi albastră, taina

aduce-n sânge vuiet

şi înfloriri

rătăcitor,

lup fără somn

trezind cuvinte

din pietre,

oase

şi morminte

un vânător,

hrănit cu dor

şi cântec de…

MIGRATOARELE VISE

din cuptoarele zilei visele ies în tranşe unice

unora li se văd maţele prin hublourile închise a vreme rea

cuvintele se caţără pe mine s-ajungă pervazul…

Trăim un timp abject, un veac ciudat

Când nedreptatea-i iar drapată-n robă

O vreme-n care este lăudat

Un  hoţ pe care alţii îl reprobă

O vreme-n care cu un glas lătrat

Aţâţă proştii ura xenofobă

Trăim un timp abject, un veac ciudat

Când…

O paiaţă 

şade-n piaţă 

vinde vise 

orişicui, 

nu pe bani 

sau alte alea, 

ci pe visul, dumnealui! 



Are-un vis măreţ 

se pare 

şi din el taie bucăţi, 

împărţind 

la fiecare 

sâmburi mici 

din adevar!? 



Vinde totul 

la bucată 

şi…

Citea

pe tăcute

soclul de pe statuia

lucrată în marmura singurătăţii.

Părea mai viu

decât fusese înainte,

iar durerea

era ca o amorţeală…

Distanţa apropie câteodată.

sunete goale

zăream

printre mormintele de gânduri

săpate-n aerul respirat de crepuscul

plânşi de necuvinte

ochii din verde pământ

atingeau

pustiul din surâsul lunii

într-un ultim tangou

fluturi întemniţaţi de ploi reci

visau printre gene

la emisfere

în care iubirea era lacrima spre infinit



… în ritmurile unei inimi de brocart.…

 Chemată de frunze-n instanță

 

 pentru al meu fard,

 

 făcut cei drept, din rugina lor vie...

 

 am să răspund cu aceeași prestanță

 

 cu care coboară verdele-n galben

 

 la ora când nimeni nu știe...

 

 

 

 Când totu-i confuz

 

 apăra-mă,marea mea doamnă!

 

 nu de-o sentință mă tem

 

 ci de-o sentință de toamnă

 

 și de un trup...

 

 umplut cu frunze până la refuz...…

sunt fericit cât sunt numai al meu

şi-al tău, poezie,cât o să pot...

mi se pregăteşte o moarte în care să mor

aievea, cu suflet cu tot?



ascunde-te, poezie, în ochiul meu mort;

din cer până-n tălpi rana-i deschisă şi caldă

sufletul tău imprăştiat pe umeri ţi-l port

iar somnul meu e ucis de-o pasăre, parcă...



nu mă iubesc dacă nu zbor...

nu-mi leg de nimic nici iubirea nici aripa...

fiindu-mi de tine nespus de dor

te renasc, poezie,…

Chemare

Am chemat pădurea la mine

Şi mi-a trimis o soaptă de frunze

Am chemat cu sfială o pasăre

Şi cântecul ei mi-a umplut casa.

I-am cerut vântului să usuce roua

Să destrame ceaţa şi tăcerea.

Am chemat florile fragede

Şi mi-au răspuns în zumzet de albine.

Pomului i-am spus să înflorească

Şi florile-fluturi au pornit dansul ameţitor.

Pe toate câte sunt eu le-am chemat

Să…

                                                 Preţuire 

Preţuieşte cu ardoare lumina soarelui

Ascultă cu atenţie tainele sufletului

Iubeşte până şi pământul pe care calci

Mulţumeşte şi pentru ziua-n care zaci.

Priveşte cum se prelinge lacrima cerului

Pentru noi bătând la poarta zâmbetului

Doar schiţa unui surâs amar ne ajută

Să răzbim în viaţa aceasta dură numită luptă…

Preţuieşte…

ERUPŢII  DE  DRAGOSTE

Seducţiile neconsumate ale materiei bifează

fărâme de înţelesuri sterile

minuni în declin

trecerea oarbă printre universuri

existenţe ce mi-au explodat în palme declanşează

orgasmele unor…

Căutând

o fărâmă de împăcare

cu sine,

chinuit de emoţii amplificate

de cuvintele ce rezonau în memorie:

„vei rătăci veşnic între două lumi”,

prefera să se audă vorbind

în momentele de tăcere.

Din bulbi de zori amestecaţi cu ceară

Redăm botezul serilor de vară,

Trăim în semicerc, pe flori de lună,

Ca două clipe-n coajă de alună.…

M-am revărsat

ca dintr-un fund de mare,

te-ai revărsat

ca dintr-un necuprins,

două-ntâmplări

încrucișate în mirarea

unui sărut, mereu același

însă mereu de la-nceput.

Ca două curgeri

de materii fine

scăldate în cuprinsul celuilalt,

întretăiate

de puterea curgerii, în sine,

dar fără opțiunea

ruperii din sensul dat.

Suntem aceiași

aparținem zilei noastre,

mă vei cuprinde

blând și repetat.

Eu fericirea…

Iubito, prin gara tăcerilor noastre

Cu trenuri grăbite ce greu s-au oprit,

Sunt multe peroane cu lacrimi albastre

Și bănci luminate de vis ne-mplinit.



Vagoane răzlețe prin zâmbet târziu

Pe șine de gânduri se pierd în zadar,

Și toate prin gară, au glasul pustiu

Când trecem prin vise sălbatic și rar.



Străini lângă trenuri mereu călătoare

Ne strângem de mână ca două minuni,

Și n-avem bilet spre capăt de zare …