pe buzele uitării
tăcerea nu-și află răsplată

de la ultima ninsoare
altarele îmbătrânite
îmi sângerează din încheieturi

frunzele nestatornice
în traversare
predică vântului despre roata norocului

pleoapele reci
nu-mi recunusc amurgul
pătrunzător de-aproape

încrustrate în jale
doinele amuțesc la gura sobei

şi ninge( pre)scris 

şi ninge (pre)scris cu şoapte cuminţi

în mine tresaltă o…

În miezul zilei,

pe câmpul cu spini

se cufundă

în întunericul eclipsei

sorbind roua …

soarele.

S-au pornit

de nicăieri ninsori,

iubirea mea

și dinspre tine simt

venind fiori

învăluiți în perdele brodate cu nea...

Cu ochii minții te văd,

și mai văd sănii trase de cai,

fantasmagoric aburește

cana ce te-așteaptă cu ceai,

pe cer s-abat uneori

stoluri speriate de corbi

din trecut,

îmi zâmbesc tineri falnici, dar orbi.

Printre-amintiri ,

cu pasul greu mă…

CUVINTE SUB DIZGRAŢIA VREMII



genunchiul apleacă altar

în arteră

sub cădelniţa ierbii

clipa acidă îmblânzeşte roata înainte

de-a trasa drumuri în mine

vântură colburii tumorile

beatitudinea

crapă mugur sub…

E dimineață de decembrie-n fereastră

Pe stradă fulgii cad din file cu povești,

Și dincolo de albul lor, privirea noastră

Împarte timpu-n sferele cerești.



În goana cailor cu coamele-argintii

Pe tâmpla unei zări de nimeni cunoscută,

Acest decembrie prin care nu mai vii

Aduce iarna fără flori pe dalba ei redută.



Pe fruntea zorilor se cerne liniștită

Zăpada-n care umbre fără vină s-au pierdut,

Când vântul…

Shadow are mâinile secate de îmbrăţişări

ca un yoghin retras în sine

când merge

unghiile se-nfig în carnea cerului

Shadow e un nor din clanul altor timpuri

din el curg întruna oameni

decapitaţi de zâmbete

spânzuraţi de limbi

în cercuri de fulgi albaştri

Shadow se ascunde uneori în dulapul din camera mea

şi vântul îl caută prin ferestre zăbrelite

cu flori uscate

şi marea îl cheamă pe tărm

să-i umple cu nisip gura înfometată ca o…

Atât de tăcută te pierzi,
iar eu te găsesc în lucruri
și în sufletul meu
care umple totul,
până acolo, departe,
unde ești doar tu
și melancolia tăcerii tale.
Cuvintele mele s-au rătăcit
și nu te mai pot găsi sau atinge,
doar gestul
și trecerea duioasă
te înfioară,
așa ca un zbor lin către infinit
sau spre culoarea nesfârșit de verde
a ochilor care te cuprind.

Cerul fluieră startul unor trenuri de ninsoare…

soarele transfigurat se refugiază în umbrele  călătorilor

 grăbiţi să culeagă stele  albe din emisfere cerebrale

oameni de zăpadă răsfoiesc sub felinarele stinse de noaptea polară

atriile  unor inimi  traversate  de  iubiri seculare

ace de gheaţă înfipte în aripi  de fluturi  sucombă  în

 ninsoarea caldă  venită din neantul unor timpuri…

Splendid delir

Într-un timp

Neliniştit

Şi fără viaţă

Al unei constrângeri...

Nemiloase.

ioane

și ion avea o țară ca noi toți, o țară sfântă,

peste care pluteau îngeri în hlaminde de oțel,

munți, câmpii pline de holde, o natură ce ne-ncântă,

dar ion a părăsit-o fiindcă n-avea nici un țel.

el cu sufletul de aur, prea curat al maicii sale,…

Într-o

aparentă indiferenţă,

doar întunericul

pătrundea pe fereastră,

înceţoşând privirea.

Ipocrizie… de nepătruns.

În veşnicia fără cuvinte…

pact cu imaginarul

creşteau oceane de ecouri într-o

hotărâtă pieire

nu vei cerşi trupului  crucea

pe note rătăcite-n despărţire

te vei pocăi

consumându-ţi  iluzoriu cerul…

vedeți

nici o față de masă

 nu a putut acoperi femeia cu pantofi roșii 

 și nici cojile  genunchilor n-au culcat-o în fisuri

ea dansează în miezul zilei





cu mâna stângă așterne grădini

cu dreapta deșiră cuvinte

și toată muzica i se alintă în respirație

ca o nouă dragoste mai albă ca laptele



și ce putere ține în veșmintele ei

de parcă timpul și-a făcut cuib numai acolo

acolo unde sânii își deschid porțile…

SUNTEM



Ca un vis neîntrerupt vreodată,

ca un gând ce pulsează la capătul străzii,

ca un adevăr purtat mereu în inimi,

ca o furtună peste necuprinse întinderi,

ca o salbă de stele ce ne înconjoară,

ca o centură de timpuri prin spaţii,

ca o revoltă de semne pe bolta cerească,

ca o înverşunare de eroi în ultimele lor fapte de arme,

ca un soare ce ne înconjoară printre razele de nori,

ca ziua ajunsă dinaintea eternităţii,…

coloana infinită

zborul lui brâncuși în ceruri,

visele pierdute-n haos,

ana lui manole-n zid,

eminesciene plaiuri,…

uite-mă cum îți alipesc luna de buzunar - 

nimic nu zâmbește mai larg ca inima ta



e ca atunci când împodobesc bradul

și îți beau săruturile



îmi pare că lumea se pregătește pentru un nou salt

mai departe de singurătate



știi cum e să ai o femeie frumoasă

 desculță pe soare - 

timpul parcă-i o senzație de migdală



înlăuntru e tot



să păstrăm pleoapele deschise

chiar dacă amețim



  vom reinventa un nou…

Într-o vreme

umedă şi rece,

absorbit…

în contemplaţie,

focul mare

strălucea roşu…

şi luminos.

O respiram

să simt raţiunea

imboldului dispărut în neliniştea vechilor emoţii.

În vântul care adia uşor,

tânjeam după libertatea

ce părea… risipită.