- doamnei Gina Zaharia -

 Forma lacrimei, depinde de golul din ea.

Văd tăcerea ta îndepărtându-se de ora zero

Crima de la ora zero, scriu despre asta

Şi uşile de la ascensoarele cuvintelor

Se închid şi se deschid muzical.

Ce vârstă ai putea avea îndeajuns de pură

Pentru ca visul să-ţi guverneze

În mod natural aşteptările aici

La marginea unui oraş ?.

Cineva a comis crima, cineva…

Cu capul

în mâinile sprijinite de masă,

mesteca încet şi cu grijă

fiecare cuvânt.

Înroşindu-se

până peste urechi

ca să poată respira,

înfiorându-se

din tălpi şi până-n creştet,

rămânea pironit locului

fără să mai stea pe gânduri…

Rooting

With his head in his hands on the table,

was chewing up slowly and with care

each…

civilizație și haos

ce părere aveți de autostrăzi interminabile

de cărări care se termină în cer, de linii fierate

care trec prin anzi spânzurate prin munți

și duc de la sud la nord sentimente și bagaje

pline cu…

pot să vorbesc despre tine şi ziua

când port o haină grea

şi faţa se umple de nefericire

când te ştiu îngrămădit în celula inimii

ca ultimul ocnaş fără apă şi pâine

pot să te duc pe drumul de sare

unde trec căruţaşii beţivi

cu biciul pregătit să-şi lovească mârţoagele

obligate la numărarea pietrelor

ce intră sub unghii

pot să îţi spun cine am fost într-o viaţă anterioară

şi în altă viaţă

şi…

bucură-te

mi-ai spus

dumnezeu a nins azi noapte cu liniște

peste  neliniștea noastrǎ

poate  a voit

sǎ aștearnă sub omǎt uitǎrile

care atârnǎ la fel de greu ca și adevărul

pe scoarța pǎmântului

ce deținem prin gânduri…

Cu bărbia în piept

prin găurile ochilor,

gura schiţa o grimasă

cu buzele palide.

Pironea privirea în pământ şi tăcea.

Îşi ştergea sudoarea de pe frunte…

Erasing

With drooping chin

through the wholes of the eyes,

a grimace passed

over his livid lips.

He was riveting…

Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbuşim

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele

se-nchină la pământ neștiutor

și pieptul cald își pierde dezmierdarea

printre nămeți cu pași de amator

înlăcrimând în cuvântare zarea

prin clipe de îngheț stăpân și vai

știe să treacă …

Deasupra mea treceau fără țintă păsări în zbor

și nu știam că de pe aripi scuturau lumină și teamă

nu știam că albastrul se poate lipi de priviri

ca o lacrimă de trecut, gândeam că doar zborul

te face liber de orice neliniște

poate m-am înșelat, am văzut o pasăre plângând

bătând din aripi pentru a rămâne aproape de cer

și nu s-a oprit când s-a lovit de zare

a preferat să treacă dincolo de fereastră, a ales

necunoscutul și mi-a lăsat…

zgomotul din lăuntrul meu
vibrează la suprafaţă
ca un vulcan
vine din adânc
tinzând
să-mi acopere fiinţa

şi fiindcă ştiu să iubesc
respir din
frumuseţea celorlalte lucruri

morții…

sunt atât de cuminți încât tac

deși simt brațele tuturor drumurilor

strivindu-le carnea

în stările lor liniștite

vorbesc destine

despre viețile trecute…

Cu

gura căscată,

adâncit în gânduri,

îşi pleca fruntea

să pară

cu totul lipsit

de… gât.

Apparently missing

With

opened mouth,

wrapped in thought,

he bent over his forehead

to seam

absolutely

without… …

Cum ar fi arătat

Omul de tinichea dacă ar fi avut inimă ?

Ştia el câte neajunsuri îi poate provoca

Bucata aia de muşchi

După care tânjeşte de-a lungul poveştii ?

Stai în faţa oglinzii

Punându-ţi aceleaşi întrebări

Şi tu eşti ieşită dintr-una

Iar stropii de apă de la duş

Fac acelaşi zgomot

Când îţi ating

Pielea

Precum

Picăturile ploii

În căderea lor

Pe tabla

De pe casă

În spatele privirii …

dulce mai era odată chipul tău, copilărie

dulce mai era odată chipul tău copilărie,

peste tine-au trecut două nocturne de chopin,

pădurea toată s-a făcut poveste

luând chipul unor îngeri cu buzele de lemn.

suflai în fluierele strânse de nai,…

Câte vise au oamenii, ah, păsările acestea

Miraculoase făpturi pe care le născoceşte

Pământul ca să compenseze durerea copacilor

Şi-a florilor care se uită veşnic în sus

Renunţând în fiecare toamnă la vechile aripi

Visele, închipuirile noastre, ne continuă mereu

Amintindu-ne elanuri vechi şi iluzii risipite

Prin ani, generos, ţipând neâmplinite

Nesfârşit căutându-ne prin Buzău cu bulgari

Chemându-ne într-una spre steaua neajunsă…

Tu eşti supernova sufletului meu

Doamnă a neliniştii mele, doamnă a ceţii

Din oraşul Buzău. Nu sufla cu-ntuneric

Holul de sticlă cu care cubor câteodată

În râu. Nu vreau să ştiu pe cine-ntâlneşti

La marginea visului, nici pe cine adormi

Cu pustiu în părul tău delirant.

Doamnă a umbrelor, stăpână a scărilor mele

Mută cutia de rezonanţă a negurii

De sub tâmplele mele şi nu te dezbrăca

Între oglinzile dispuse…

Nemurirea e în trupul tău, Crina

În mersul tău neânţeles, de ape

În ochii abia deschişi spre verde.

Sărutul tăcut de plantă carnivoră

Îmi mărea suferinţa şi naufragiul.

Sânul tău în ierburi trebuia să-l culeg

Dar mă orbea o nelinişte, o ceaţă

Şi beam învins linia gâtului tău

Şi coboram încet în moartea albă.

Uitasem drumul...Unde-mi erau

Cărările aspre, dragostea, femeia?

Mângâierile tale miroseau a floare

De…

Stătea deoparte.

Roti în juru-i o privire

şi cu părul năclăit

de o sudoare rece,

cu o voce sugrumată

îşi depăna în şoaptă

viaţa.

Reeled whispers

He was staying aside.

He rotated around him a look

with his smeared hair

from a cold sweat,

and with a strangulated…

când locuim împreună și auzim oamenii

cum sapă îndelung după soare

să le împărțim licori dragul meu

să adulmecam stelele



deschide ferestrele



vom auzi voci ascunse în tandrețe

sau zgomote înfundate în mine părăsite

ne vor inunda hainele

 vorbe alunecoase ca șarpele



am putea lua câte o doză de somnifere

sau am putea îndepărta nopțile

cu o singură privire



să nu îmi dai drumul de mână iubitule



vom umple…