Forma lacrimei

[Trandafir Simpetru]

                      - doamnei Gina Zaharia -

 Forma lacrimei, depinde de golul din ea.

Văd tăcerea ta îndepărtându-se de ora zero

Crima de la ora zero, scriu despre asta

Şi uşile de la ascensoarele cuvintelor

Se închid şi se deschid muzical.

Ce vârstă ai putea avea îndeajuns de pură

Pentru ca visul să-ţi guverneze

În mod natural aşteptările aici

La marginea unui oraş ?.

Cineva a comis crima, cineva ştia

Să facă un poem din căderea unei frunze

Şi dintr-un cutremur, dar acum începe

Să uite, să lase noaptea partea de sus

A melancoliei sale pentru că

E luminată de lună. Versul tău

Nu mai vroia să trăiască din vânzarea

De adjective şi a călătorit ca un

Curier al ploii, ca o călăuză

A fulgerului, dincolo de mâinile

Şi ochii tăi, astfel văzând ce bucuros

E haosul şi cât de tristă armonia

Astfel văzând platina podurilor

Şi mersul spre livezi al străzilor

Astfel văzând seminţele reale

Ale numelor noastre şi multe

Alte feluri de flori care

Nu se scutură. Cuvintele care poartă

Amintirile ca pe nişte chei uzate

Plutesc peste toate străzile Buzăului

La capătul cărora se află teii

Asemeni unor pictori decoratori.

Sunt amintiri în spaţiu sau aşa

Se spune uneori, dar mai pot fi

Făgăduieli cubice şi multe alte forme

Ale purităţii aerului de primăvară

Care se vrea înălţător şi acum.

Citesc reverie albastră şi sunt

Amintiri în spaţiu, desigur numai dacă

Le putem denumi aşa, ele se deosebesc

De primenirea cuvântului, de repaosul

Relativ al păsărilor, de munţii gravi

Ca nişte oaspeţi. Eu mă aflu

Sub albastrul reveriilor

Acestor amintiri, ori acestor cuvinte

Care poartă amintirile în toate

Gesturile care înfloresc

Şi se reântorc la începutul lor.

[Sofia Sincă]

Nu cred că noi am înţeles greşit. Noi am înţeles doar ceea ce scria în poezie, ceea ce avem prilejul de a citi: o dedicaţie cu nume şi ce a urmat. Nu avem de unde se ştim intenţiile tale, Trandafir Simpetru. Dar totul e bine când se termină cu bine.

[Trandafir Simpetru]

M-aţi înţeles greşit nu este vorba de nici o dedicaţie ci de o cuprindere a cărţilor Ginei Zaharia în scrierile mele care fac parte din viitoarea mea carte EU, CEL CARE NU VĂ UITĂ.

[Ion Lazăr da Coza]

Când facem un cadou, ne asigurăm că acel cadou e în regulă.

Forma lacrimei > Forma lacrimii

La marginea unui oraş ?. > La marginea unui oraş?

reântorc > reîntorc

Te felicit că ai renunțat la prima variantă a dedicației.

da Coza

[gina zaharia]

M-a surprins această dedicație, nu prea sunt obișnuită cu asemenea gesturi, însă lejeritatea cu care lași ideile să alunece îi dă valoare.

Am observat, din poemele anterioare, că ai multe amintiri legate de orașul Buzău, sau poate doar imagini literare create pe marginea unei idei, ca în poemul de față.

Ai amintit de două dintre cărțile pe care apare numele meu. Mă voi referi la Reveria albastră: am scris acele poeme cu dorința de a fi la înălțimea picturilor postate de artistul Mihai Cătrună. Așa cum reiese din comentariile Sofiei, proiectul s-a desfășurat aici, de-a lungul a șase luni de zile.

În ceea ce privește poemul, iau Forma lacrimei ca un simbol al zborului prin cuvinte, ca o revelație a pașilor prin orizonturile poetului.

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Incursiune în parte, prin opera Ginei Zaharia. Şi noi o preţuim pe această romancieră de acţini poliţiste şi poetă remarcabilă. Mai cu seamă că am fost părtaşi al proiectuilui ''Reverie albastră''. Cartea a luat fiinţă sub ochii noştri, prin talentul a celor doi membri, ai site-ului: Mihai Cătrună - grafician şi pictor, şi Gina Zaharia, de data aceasta poet.

Îţi las link-urile unde te poţi edifica despre formarea acestei cărţi.

http://insemneculturale.ning.com/group/proiectele-noastre/forum/top...

http://insemneculturale.ning.com/group/proiectele-noastre/forum/top...

Cu prietenie, Sofy!