civilizație și haos

[ION IONESCU-BUCOVU]

civilizație și haos

 

ce părere aveți de autostrăzi interminabile

de cărări care se termină în cer, de linii fierate

care trec prin anzi spânzurate prin munți

și duc de la sud la nord sentimente și bagaje

pline cu chinezării și cu telefoane mobile

prin care umblă cuvintele ca niște viermuși

aceste mizerii care au umplut oamenii de boala

aflatului în treabă  se schimbă lumea îmi veți zice

are parabolice sclipici pe limbă se urcă în avioane

merge în dubai la șeici se cațără pe everesc

nu mai are loc în casa ei vrea să se mute pe lună

pe marte să cânte doina pe inelele lui saturn

să vândă brânza de sibiu pe sub mână

marilor magnați ai planetei care învârt cheile

de lamborghini legate de brăcinarul pantalonilor

nu mai avem timp să numărăm eșecurile

avem implantate în noi cipuri care ne conduc destinele

precum păpușarii sforăriile lor pe o scenă

cu o mie de personaje shachespeare-ene

altădată desțeleneam pământul cu șolohov

și jucam cazaciocul cu cei patru mari dascăli

 ai omenirii,adică barbă albă, barbă neagră,

 barbă cioc, barbă deloc, marx, engels, lenin și stalin

se schimbă lumea direcționăm rachetele către cer

arabii se europenizează cântă muezinii

 prin moscheile parisului  orientul îndepărtat

 se apropie de noi  budda doarme cu noi

ne învață cum să ne sugem degetele în nirvana

la maracheș e noapte, pe ocean circulă transoceanicul

iubirii fete frumoase se dau în stambă

cu marinarii americani scăpați din războiul cu jihadul

papa demisionează creștinii rămân fără conducător

cade mitul lui cristos, de-acum ne vom închina

altor idoli  încă se mai aude muzica lui beetoven

pe scările paradisului doarme un boschetar

cu dante alături plângând-o pe beatrice

nietzsche se zbate între avânt și prăbușire

 între geniu și demență în rafinamentele lui artistice

filozoful modern se întoarce la socrate și la platon

 și ia totul de la cap șterge cu buretele toată schelăria

sofiștilor decoperă teoria relativității sulfetului nu mai vrea

 să asculte de solomon, metaforele lui îi îndepărtează

de științele neofilozofice care fac din om

 o cutie de chibrituri cu care incendiază pământul.

 

miercuri, 13 februarie 2013

 

 

 

 

 

 

[Sofia Sincă]

Titlul este concluzia a tot ce scrie în poem, a tuturor detalierilor care vor răsturna valorile lumii şi nu numai.

Admiraţie, Sofy!