Puterea de a învinge

[Trandafir Simpetru]

Nemurirea e în trupul tău, Crina

În mersul tău neânţeles, de ape

În ochii abia deschişi spre verde.

Sărutul tăcut de plantă carnivoră

Îmi mărea suferinţa şi naufragiul.

Sânul tău în ierburi trebuia să-l culeg

Dar mă orbea o nelinişte, o ceaţă

Şi beam învins linia gâtului tău

Şi coboram încet în moartea albă.

Uitasem drumul...Unde-mi erau

Cărările aspre, dragostea, femeia?

Mângâierile tale miroseau a floare

De trandafir şi-mi spuneai că timpul

E-nchis în uitare şi-n dragoste

În oceanul tău de plăceri, în otrava

Şoldului alb de magnolie.

Nemurirea era în trupul tău, Crina

În trupul tău nespus, de mânză sălbatică

În tămâia surâsului, în durerea cerească

Cu care iubeai furtuna bărbatului

Dar mă chema mereu drumul nescris

Puterea de a învinge iubirea şi patima

Fulgerări şi străluciri, nisipul sec

Risipit în aer.

[Ion Lazăr da Coza]

Descriere poetică a iubitei. Însă ai câteva scăpări: În trupul tău nespus, de mânză sălbatică - nespus sau nesupus? Apoi o cacofonie luuuungă: În tămâia surâsului, în durerea cerească/ Cu care iubeai furtuna bărbatului

etcccc.

da Coza

[Sofia Sincă]

Tot sublimul universal feminin s-a revărsat asupra fericitei, Crina.

Încântător poem!

neânţeles, - neînţeles

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!