e ceaţă şi eu mă gândesc la iubire

s-a scumpit ziua şi eu mă gândesc la iubire

trec pe lângă orfelinat spitalul de nebuni cimitirul cu ieşire la cer

fabrica arsă de focul oamenilor groapa de gunoi şi un mare gol pe câmp mă gândesc la iubire

de-o iarnă subterană mă tot gândesc la iubire

de sus tineri se aruncă în dor şi eu mă gândesc la iubire

păsări caută copaci de închiriat batrânii câte-un sprijin urmaş eu mă gândesc la iubire

poartă închisă încă şi încă…

Ai revenit cu trenul tău de noapte

Iar eu te-am aşteptat ca un nebun

În prag ai apărut la ora şapte

Şi nu stiam ce vorbe să îţi spun…

Când te-ai născut copile, în augustul torid,

Printre dureri flămânde ce clocoteau în mine,

Săpat-ai o fereastră zdrobind al morţii zid

Strângând în pumni lumina ca drept ce-ţi…

Gândul

se întâmpla

să-i şoptească

sfărâmând

simţul

autoconservării.

Începuse să depene impresii.

Impulsurile durerii se strecurau în degete

şi tâmplele zvâcneau auzind vântul suflând.

Privea şi asculta,

îşi tatona propriile gânduri

ca o omidă

când mintea se îndepărta,

se întorcea

şi pleca din nou

cu vocea transformată în geamăt.

Mergea prin umbrele înserării.

un incendiu de iubire

într-o mahala  din Amintire

demolează tâmpla mea

pe care rotund

soarele lumina și-o sprijinea.

tu extins în alte câteva suflete

te lași pe tine

aici cu mine să ardem

pe rug de răsărit.

eu și singurătatea ta

martorii  

unor vremuri sinucigașe

închise în calendare

agățate în numărători inverse

doar de un ochi

vinovat de lumină.

hulubăria veche

câmp de…

îţi ducem tăcerea neîncăpătoare
în burta unei căruţe
rămân copacii fără mâini drumurile fără picioare
în urmă câteva fiinţe sub dărâmăturile unei pierderi
încearcă să reziste
tot restul se burduşeşte ca să ne strângă într-un singur loc
sub un clopot de cer se zbat norii
o luăm pe strada liniştii
nu ştim ce să ne mai spunem
lipim pământul cu sentimente
de-o veşnicie

nu m-am priceput

niciodată

la iubit

am făcut-o și eu

cum am simțit:

dupa ureche...

pe brațe

după sâni

mă rog

pe unde

m-a dus inima

capul mă ducea

în altă parte

dar inima era șefa

ce zicea ea

era lege

și pentru cap

și pentru buze...

ochii

cred că erau agenți secreți

ei vedeau

trimiteau impuls

până când inima

începea sa bată

rău de tot.

ce securitate…

noaptea e văduva zilei

ce râde cu stele

câmpul ca o plapumă peste pământ

e o chintesență a grâului

rătăcită de propriul negru

cel mai mult amestecată cu ADN

foamea plămădită 

moare în noi

cad pradă țărânii din ce în ce mai des

ea se încurcă în glezne

este când drum, când eu

împletită-n aura Lui Dumnezeu.

12.06.2013

Mă, da’ nici cu ăștia

de la oraș

nu mi-e rușine…

flăcăii noștri nu mai sunt flăcăi

păi mă

când se făcea bal…

mergeam tiptil prin iarba crudă

şi iarba o strivea desculţ picior

iar sferele de rouă,

mi se spărgeau sub talpa nudă

şi-n gând eu repetam: mi-e dor!

m-am aplecat

un bob de rouă să…

Spune-mi că n-ai plecat din mine

şi prin tot trupul mi-ai rămas,

izvor cu dorul meu de tine

pe-al cărui mal să fac popas.

Te-am pus în gesturi şi cuvinte

şi te-am crescut în orice gând,

trăiesc aducerile-aminte

când vine noaptea murmurând.

Vreau să-mi oferi dorul de clipă

prin veşnicii să mă strecor,

să simţi cum visul se-nfiripă

când păsări albe trec în zbor.

N-aş fi putut să-mi cer iertare

privirii-n…

în biroul acesta suntem niște eroi

suntem naționaliști sută la sută

șpăgi de milioane când au venit peste noi

n-am luat un leu  am luat doar valută





dintr-un amărât  și controversat salar'

toți avem mașini străine și vile

nu contează că de nimic n-am habar

aici am intrat doar știți bine pe pile



am un unchi mai sus nu vă spun cât de sus

și-o mătușă pe-o stradă cu vechi renume

conștiiță nu am și de aceea m-au pus

unde se…

lui mircea ivănescu 



cred că prima dată când se dezvăluise 

ieşind înaltă solitară cu unduiri superbe 

am privit-o îndelung avea…

    Mai beau un strop din ultimul pahar

  Mă uit cu jale către aragaz

  Nu bănuiam că pleci la mă-ta iar

  Şi-mi laşi o biată ciulama de…

Încurcat

de goliciunea gândurilor

în acest joc

de-a v-aţi ascunselea cu sine

când luna se ivise puţin printre nori,

părea că trecutul revenise...

Murise însă,

cu un zâmbet abia schiţat.

Cu fruntea

strălucind de transpiraţie

timpul părea

că se oprise în loc,

valuri de nervi

îi străbăteau trupul

cu vocea gâtuită

când cuvintele

i-au scăpat mai repede

ca el

să le fi putut opri.

ÎNLĂUNTRUL  LUI  O

aici nu mai răspunde

nimeni

mă privesc şi doar vertebra vântului

geme între palme de lut 

sarea din lacrimă a pietrificat

aşteptare oarbă

cu inima dragonului…

Te-adevereşti din spasmă de fantasmă,

Din jocul de-a avântul şi tăgada,

În ochi îţi fierb bulboane de agheasmă

Dar te pluteşti, să nu trezeşti zăpada.

Pe buze, coborând în rotocoale,

Iluzia iluziei concrete

Încremeneşte-n trupul clipei tale

Şi flori şi rugi şi tâmple de planete.

Durerea fi-va doar o desfătare

Căci răsuciţi în râset de hiene

Alunecăm pe rădăcini de sare

Cu pintenii uimirii-nfipţi sub…