Romanţa sferelor de rouă

[Emil Dumitru]

mergeam tiptil prin iarba crudă

şi iarba o strivea desculţ picior

iar sferele de rouă,

mi se spărgeau sub talpa nudă

şi-n gând eu repetam: mi-e dor!

 

m-am aplecat

un bob de rouă să privesc,

sperând că-n el, ca-n globul magic,

o clipă chipu-am să-ţi zăresc,

dar mica sferă-nfrigurată

se sparse tragic.

 

şi-am căutat, doar pentru tine,

gingaș inel să făuresc

dar zeul Ra, şi vântul sterp,

geloşi pe mine,

gingaşele bobiţe prin iarbă-mi risipesc.

 

a rugă-ngenunchez,

în templu ierbii ude,

şi-mi simt genunchii că înmuguresc,

ei vor să-mi crească rădăcini absurde,

dar fără tine simt

cum rădăcinile firave-mi putrezesc.

 

 

[Emil Dumitru]

Doamna  Oana Maria Covaci, așa este, Ra o fost zeul soarelui. Inițial am scris împăratul soare, apoi am modificat ș-am scris împăratul Ra. Vă mulțumesc pentru lectură!

Cu prietenie, 

[Emil Dumitru]

Da, Sofia, ai dreptate: a fost scrisă cu ceva vreme în urmă! Mulțumesc pentru lectură.

Cu prietenie, 

[Emil Dumitru]

Vă mulțumesc pentru intervenție, domnule Ion Lazăr da Coza, v-am urmat sfatul!

Cu prietenie,

[Chris]

Mergând tiptil prin rouă dacă o mai aranjaţi va rămâne o romanţă de toată frumuseţea! :))

[Nădejde Angelina]

Frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, sensibil.

Place.

[Sofia Sincă]

Un cântec duios închinat sferelor de rouă dedicate iubitei. O poezie cu iz arhaic, sunt convinsă că a fost scrisă de multă vreme. Simplă, dar candidă, dezinvoltă, aşa cum a simţit Emil atunci când a scris-o.

Desigur, varianta lui Ion da Coza este mai aranjată.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia ta are un ce care place. Poate că un ecou din Minulescu. Dar Minulescu era un nabab al metaforei și al epitetului, al imaginilor exotice...

Eu aș zice cam așa (dar e tot ce-am putut scoate):

mergeam tiptil prin iarba crudă

şi iarba o strivea desculţ picior

iar sferele de rouă,

mi se spărgeau sub talpa nudă

şi-n gând eu repetam: mi-e dor!

 

m-am aplecat

un bob de rouă să privesc,

sperând că-n el, ca-n globul magic,

o clipă chipu-am să-ţi zăresc,

dar mica sferă-nfrigurată

se sparse tragic.

 

şi-am căutat, doar pentru tine,

gingaș inel să făuresc

dar zeul Ra, şi vântul sterp,

geloşi pe mine,

gingaşele bobiţe prin iarbă-mi risipesc.

 

a rugă-ngenunchez,

în templu ierbii ude,

şi-mi simt genunchii că înmuguresc,

ei vor să-mi crească rădăcini absurde,

dar fără tine simt

cum rădăcinile firave-mi putrezesc.

da Coza

mergeam tiptil prin iarba crudă

şi iarba o strivea desculţ picior

iar sferele de rouă,

mi se spărgeau sub talpa nudă

şi-n gând eu repetam, mi-e dor,

mi-e dor,

mi-e dor.

m-aplec un bob de rouă să privesc

crezând că-n el,

ca-n globul magic,

o clipă chipu-am să-ţi zăresc

dar mica sferă,

se sparse tragic.

şi cat, virginul bob de rouă pentru tine,

inel să făuresc din el şi să ţi-l dăruiesc

dar împăratul Ra, şi vântul,

geloşi pe mine,

gingaşele bobiţe prin iarbă-mi risipesc.

a rugă-ngenunchez,

în templu ierbii ude,

şi-mi simt genunchii că înmuguresc,

ei vor să-mi crească rădăcini absurde,

dar fără tine simt,

cum rădăcinile firave-mi putrezesc.