unu... octombrie. şi eu

[Ottilia Ardeleanu]

e ceaţă şi eu mă gândesc la iubire
s-a scumpit ziua şi eu mă gândesc la iubire
trec pe lângă orfelinat spitalul de nebuni cimitirul cu ieşire la cer
fabrica arsă de focul oamenilor groapa de gunoi şi un mare gol pe câmp mă gândesc la iubire
de-o iarnă subterană mă tot gândesc la iubire
de sus tineri se aruncă în dor şi eu mă gândesc la iubire
păsări caută copaci de închiriat batrânii câte-un sprijin urmaş eu mă gândesc la iubire
poartă închisă încă şi încă mă gândesc la iubire
departe lumea în lume şi eu mă tot gândesc la iubire
e ziua mamei biata mereu iubire
pe-o noptieră uitat mobilul o să sune
iubire

[Ottilia Ardeleanu]

mulţumiri adânci, domnule da Coza.

[Ottilia Ardeleanu]

Iris, nimic fără iubire!

mulţumesc.

[Ion Lazăr da Coza]

Îți las acest comentariu și mă gândesc la... poezie.

da Coza

[Ottilia Ardeleanu]

Gabriela, supremul sens, aşa este! mulţumesc.

[Ottilia Ardeleanu]

Sofy, nimic fără iubire! mulţumesc.

[Ottilia Ardeleanu]

da, un sentiment fără de care nu există sensuri. mulţumesc mult.

[Gabriela Grădinariu]

Iubirea, supremul sens. Frumos!

[Sofia Sincă]

Dragă Ottilia în prima instanţă, poemul mi-a smuls un zâmbet. Atâta iubire, încât a devenit agasantă... Apoi tratând-o în mod serios, pentru că tu ai numai poezii serioase, am constatat că sufletul tău vede iubire peste tot... Nimic fără iubire, în orice fază a vieţii, în orice împrejurare, dacă există iubire, există orice.

Mi-a plăcut foarte mult ineditul din formatul acestui poem. Iubire există în fiecare poezie, dar depinde cum o aşezi în vers.

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

E bine când te poți gândi mereu la iubire.

Am poposit cu plăcere.