Se lasă-amurgu-ntunecat și moale,

Iar tu, te verși spre fața mea, alene,

Să-mi stingi cu albul drag al palmei tale

Amarul din surâs și sarea dintre gene,

Căci știi că-n vârful degetelor ai

Fiori de ploaie, când pe piele-mi plâng,

Și-un cântec viu, ca-n glas hoinar de crai,

Ce dorurile-mi cuceresc și-nfrâng.

Mă știi a ta și dincolo de lupte,…

Iubite, îți împleteam culori

În plete de abá, aleasă

Din primăvara cea mai deasă,

Să-ți fac zăbun de sărbători.

Și mă rugam să plângă ploaia,

Ca să-ți culeg crâmpei de cântec

Din sufletul unui descântec,

Fulger ce îmi lumina odaia.

Dar, cu săgeți din flori trunchiate,

Din ceruri rupte-n jumătate,

De unde-și iau râsul…

Galop de nouri stă în mâna mea

Și-și piaptănă săgețile de fulger,

Iar ochiul mi te-arată ca un înger

Plecat să-și cânte albul pe o stea.

Te-adun din zâmbet și te culc în mărul

Sub care-a palpitat iubirea-n mine.

Semințele, numai de tine pline,

Îți vor rodi și tihna, dar și zborul.

Voi fi bogată de mă vei afla

Și-mi vei strivi neliniștea cu…

Furtună prinsă-n bob de chihlimbar,

Născut din calmul albumului cu poze,

Își răspândește aroma de ierbar,

Ca purpura potirului de roze.

Carmina, frumoasa cu ochii de genune,

Umbriți de ceața genelor fremătătoare,

Își soarbe grație din dorul, ce nu spune

Că amăgirea seacă, sau că doare.

Nu vrea să placă și-i plină de capricii.

Cu degetele-i…

Un lemn, în sobă, scânteia șăgalnic,

Pe pielea mea își răspândea savoarea.

Afară, verii îi jupuia candoarea

Vântul de seară, hămesit pârdalnic.

Zurlie ploaie, cu tropotul zburdalnic,

Îi revărsa pământului răcoarea.

Un lemn, în sobă, scânteia șăgalnic,

Pe pielea mea își răspândea savoarea.

M-acoperea cu umbra trupului său…

Te-nvălui pe ochi cu horbote albe.
E curgerea inimii mele spre tine.
Ți-o dau înmuiată-n odihnă de nalbe
Și-n parfum străveziu de cântece line.

Întâmplă-se timpul în glas de Brumar,
Că eu îți plimb mâinile mele, ca salbe
Și flori de sărut le împrăștii, ca dar,
Pe ochii tăi dragi... sub horbote albe.

A trecut aseară dorul,

Călărind pe vânt, în goană,

Și-a-nșirat năpraznic zborul,

De i-a picurat o geană. 

- Dorule, în zori te-aștept

Să-ți dau geana brumărie,

Să-ți rup inima din piept,

Ca să nu mi-o rupi tu, mie!

Motto: ,,Inima fiecărui om e ca o fântână adâncă și nimeni nu poate ști ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lucrurile care ies din când în când la suprafață" (Haruki Murakami)

Își freamătă apa fântâna adâncă, 

Se-alintă-n comoara ei lăcrimoasă,

Cuprinde-un petec de cer și o Lună colțoasă,

Cu fața de jar și ochii de stâncă. 

O umple cu îngeri ploaia din…

Să încolțească în cer diamante,

e un gând optimist

aruncat de-un artist

într-un val,

un sonor menuet 

ce își curmă mlădii

armonii,

împietrindu-și candoarea 

în trup de coral.

Poetul îl azvârle cu

degete albe, iar timpul

suspină, se-nclină 

și-l stinge pe cer de…

Lumini spală umbre. În zare curgând,

Zori își arată rubinul alene,

Albastre frunzișuri nepământene

Se-anină de ceruri la mine în gând,

Se-anină de ceruri...

Tăceri nemișcate adorm printre ramuri,

Dar câte izvoare de cântece strâng!

Că nimfe ascunse în floarea din crâng

Vor vrea să dezlege-ale vântului hamuri.

Vor vrea să…

Sunt Oameni ce sprijină răscruci,

Borne cu suflet azuriu de înger,

Ce vor să-ți fie treaptă, ca să urci,

Ghidându-te printre furtuni și fulger.

Sunt Oameni ce se nasc din fapte.

De-aceea mor cu farmec în statui.

Cu vorbe-stâncă, nu deșarte

Și nu dau socoteală nimănui.

Sunt Oameni ce nu-i vezi cu tine,

Dar sunt acolo, lângă…

Erau porniți spre translucide absoluturi,

Din coama curcubeului lumini să bea,

Culori să le-nflorească în aripa de catifea.

Ați mai văzut să zboare fluturi?

Când revărsau pe-obrazul florilor săruturi

Împrumutau din fumuri străvezii de-arome

Și dănțuiau încântător în ritmuri policrome.

Ați mai văzut să zboare fluturi?

Își răsfirau mirajul în…

De veți afla bărbat ce, priceput, înnoadă timp

Cu cinstea înflorită-n ramuri, în verde anotimp,

Semeț, să urce cu gândul eterne constelații

Și să le sape-n trup croiala alintului, ca tații,

Statornicii să cheme, să-i bântuie cărarea-n noapte

Ca jar să-i toarne pe sub pași, dar să pășească mai departe,

S-arunce în prăpăstii întuneric și să aprindă dor,

Să cadă în genunchi, dar să se afle…

Se-mprăștie poveste în poiană

Cu Feți Frumoși gătiți în zale

Și mândre Cosânzene cu basmale,

Ce își aprind lumini sub geană,

Iar peste strălucirile de rouă

Încing o horă zgomotoasă;

Înmiresmate ramuri de-Avrămeasă*

Se scutură de alb, de parcă plouă.

Te văd în toate câte se petrec.

În armonia arcușului mlădiu,

În razele…

Cercei din frunze-mi colorau urechea

Cu ruginiul pașilor ce toamna-i semăna.

Îmi căutam prin umbre reci perechea;

Nu m-a zărit, iar vântul mă-ndemna

Să scormonesc prin limpezi amintiri

Răcoarea gurii, căldura din priviri.

Tăcerea era dor sculptat în piatră,

Când străzile dormeau în nemișcare;

Visam c-o unduire din tine mi se-arată

Prin fumul ceței…

Ascultă calda bucurie

Din taina mângâierii mele

Și-nchipuiește-ți-o ca vânt pe piele,

Cu fremătare prin geana-ți azurie.

De mi-or fi slovele hotare

Tu cată printre rânduri armonii

Și-nchipuiește-ți mâinile-mi legănătoare

Că îți dezmiardă ochii tuciurii.

Adună-n gând reamintiri

Sub frunte urzite-n țesătură…

DOruri îngână vioara în noapte,

REgrete-aruncate din mâna căuș.

MIracol fluid al strunelor - șoapte, 

FAntastice ofuri, sub mângâieri de arcuș.

SOList principal în eter e Trecutul.

LAș trubadur, dar genial creator,

SIngurul…

De nu te-ai adânci în agonii

Și nu ai căuta prin nori stihii,

Mi te-ai prelinge-n albul pielii

Și-n părul cu reflexe vișinii.

Mi-ai întâlni ochi limpezi și căprui,

Ce-noată-n ploaie cu miros verzui,

Torent ce-și caută drumeag pe trup,

Cu risipiri pe gât și pe gurgui.

Te-ai pricopsi în toi de noapte

Cu-n roz polen din șuierat de șoapte,…

Nicicând noi nu vom fi străini...

Ne vom preface că, înveliți în umbre, colindăm

Prin suflete de frunze, ce și-au pierdut odihna

Odată cu risipa adierilor amare

Și larga spirală a căderii către rădăcini.

Dar pașii noștri vor avea același ticăit de inimi...

Vlăguiți de-atâta căutare-n vânt,

De-o parte și de alta a unui geam de toamnă,

Vom zăbovi pe cruda…

Cutremurat își varsă-amurgul peste zare pânza,

O învelește-n noapte pân-la ceas de auroră,

Iar vântul își fluieră mâhnirea lui sonoră 

Printre mestecenii ce-și scutură în iarbă frunza. 

Luna și-a proțăpit în culmi mărgeanul,

În largul râu al înserării, cu sclipiri exultă.

În depărtare, un lup își tânguie aleanul,

Zadarnic plâns, că Luna nu-l…