Un lemn, în sobă, scânteia șăgalnic,
Pe pielea mea își răspândea savoarea.
Afară, verii îi jupuia candoarea
Vântul de seară, hămesit pârdalnic.
Zurlie ploaie, cu tropotul zburdalnic,
Îi revărsa pământului răcoarea.
Un lemn, în sobă, scânteia șăgalnic,
Pe pielea mea își răspândea savoarea.
M-acoperea cu umbra trupului său falnic,
Eu îmi închipuiam cum îi va fi îmbrățișarea.
Pe pielea mea se răsfrângea înfiorarea,
Când mâini hapsâne mă cuprindeau năvalnic.
Un lemn, în sobă, scânteia șăgalnic.
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc mult, doamnă Dorina Pop!
Ploaie mănoasă în luna lui august - dorită, scurtă și caldă. Așa este semnul tău Augusta. Îți mulțumesc mult!
frumos!
Mulțumesc, domnule Grig Salvan!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE