Sunt singur, Doamne...

[Stanescu Valentin]

 

Sunt singur, Doamne,

departe de cel pe care l-ai zămislit.

M-ai ridicat din pământ

dar zborul meu a fost prea scurt ...

 

Sunt asemenea copacului,

rând pe rând îmi pierd frunzele:

frunzele amare ale răutăţii frăţeşti,

frunzele dese ale invidiei,

frunzele murdare ale răutăţii omeneşti,

frunzele  schimbătoare ale vicleniei,

crescute toate din seva ascunsă a ispitei,

departe de lumina Ta diurnă.

 

Poftele mele, cele fără de măsură,

prin hrană şi vorbă au strâmbat jalnic

chimia de început a trupului meu

şi au rodit fel şi fel de boli.

 

Truda Ta de noapte să-mi refaci trupul

eu o nărui de cu zori, cu Mintea-ntunecată,

chiar şi când simţirea Inimii urlă

să mă trezească spre Tine...

 

Averea! Averea! Averea!

e strigătul ereditar

izvorât din balaurul supravieţuirii,

oglindit în faţa nevăzută a banului...

 

Unde-i agoniseala vieţii?

Unde-i bucuria netrăită a vieţii?

Unde-i gândul cel departe de tine?

Risipa clipelor goale tare mă doare ...

 

În miez de noapte, prin vis,

primeşte a mea rugăciune,

tot mai aproape de tine

aşează-mi Sufletul, în altă dimensiune!

 

Când frunzele căzute s-au dus,

mugurii aşteaptă primăvara Ta!

Trece-mă lin, dincolo de-apus,

departe de răul de a avea!

[Stanescu Valentin]

aDa, cu înţelepciune de om trecut printre a fi şi a avea, mă prijină că nu sunt singur ci sunt cu Dumnezeu. Titlul se referea la singurătatea mea cu mine când cele trecute mă îndepărtează, în minte, de Cel ce mă ştie şi când drumul prin hârtoape este lung şi greu. Mulţumesc pentru gândul cel cald adus aici!

[Denisa Curea-Popa]

Domnule Valentin, vă rog frumos să aveți răbdare, să mă așteptați! 

Prețuire!

[Ada Nemescu]

Eterna dilemă între "a fi* și "a avea"

Nu ești singur când ești cu Dumnezeu!

Și nici când în oglindă te privește - "eu"

Și umbra - ți e cu tine! Te sprijină mereu

Când drumul cu hârtoape îți este lung și greu...

aDa

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, aţi luat un start bun şi printre cei care au deschis această postare aţi fost prima care aţi adus un semn de lectură însoţit de un comentariu cald, de suflet. Imi doresc să ajung să văd o poezie de-a Dumneavoastră atunci când veţi îmbrăca cele trei sferturi de veac pe care le port acum... Cu gândul spre o primăvară mai caldă!

[Denisa Curea-Popa]

Sufletul caută mereu o dimensiune mai înaltă, o apropiere de divinitate și toate poverile sunt lăsate in urmă. Un apel la regăsire spirituală, la reîntoarcerea la estența divină. Cu bucuria lecturii 

Hristos în mijlocul nostru!