Furtună prinsă-n bob de chihlimbar,
Născut din calmul albumului cu poze,
Își răspândește aroma de ierbar,
Ca purpura potirului de roze.
Carmina, frumoasa cu ochii de genune,
Umbriți de ceața genelor fremătătoare,
Își soarbe grație din dorul, ce nu spune
Că amăgirea seacă, sau că doare.
Nu vrea să placă și-i plină de capricii.
Cu degetele-i lungi, insinuante,
Oferă-n dar privirii profanele delicii,
Când lasă-n păr împletitură de acante.
Obrajilor, cu marmorată rumeneală,
Le-au dat cu împrumut, rouă, bujorii,
Ca să arunce-n boală și-n sminteală
Bărbați cu tâmplele cărunte și feciorii.
Adaugă un comentariu
Îți mulțumesc mult, Augusta! Dacă e și senzual, mă bucur... mă gândeam să nu fie înspre gri (pornind de la carmin).
frumos, senzual..
Vă mulțumesc mult, doamnă Dorina Pop!
Bucuroasă de vizita și aprecierea dumneavoastră, doamnă Denisa Curea Popa! Vă mulțumesc mult pentru acestea!
Vers bun, plăcut.
Am citit si apreciat!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE