Fântâna

[Manuela Munteanu]

Motto: ,,Inima fiecărui om e ca o fântână adâncă și nimeni nu poate ști ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lucrurile care ies din când în când la suprafață" (Haruki Murakami)

Își freamătă apa fântâna adâncă, 

Se-alintă-n comoara ei lăcrimoasă,

Cuprinde-un petec de cer și o Lună colțoasă,

Cu fața de jar și ochii de stâncă. 

O umple cu îngeri ploaia din noapte

Și-i cântă balade ciutura-n vânt,

Îi pâlpâie sufletul rece în miez de pământ,

Izvorul îi cheamă oceane cu șoapte.

Aghiasma-i cuminte are gustul de soare

Și mireasmă plăpândă de piele de prunc,

Iertat e potopul solzos, de mâl, din adânc,

Când setea o spală cu minuni curgătoare. 

[Manuela Munteanu]

Reverență, Augusta! Îți mulțumesc pentru apreciere și vizită!

[Chris]

frumos...

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru dialog, Ada și pentru reiterarea cu sensibilitate a valorilor umane spre care tindem, dacă în ,,fântână", sau în ,,toamna din inima noastră" pătrunde lumina spiritului. Te mai aștept!

[Ada Nemescu]

Picturală scriere și multidimensională...

Se simte, pipăie, adulmecă, ghicește, aude și se vede  - în special cu ochii sufletului , o atmosferă sensibilă...

Cu îngeri, izvoare, miroznă și-aghiasmă

Lumină și șoapte, iertări și minuni

frumoasă e toamna din inima noastră

să fim mai gingași, iertători și mai buni 

aDa, cu prietenie

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult,  doamnă Floare! Peisajul idilic în care se află ,,iubitorul de poezie" își transferă bucuria către dumneavoastră! Zi frumoasă vă doresc!

[Manuela Munteanu]

Mă bucur pentru căldura cu care mi-ați întâmpinat dialogul, domnule Gheorghe Pârlea! Da, această asemănare a fântânii cu sufletul uman, rupt din aceeași operă a Creatorului, cum inspirat ați numit-o, m-a determinat să scriu. Fântana trebuie păstrată curată, cât mai aproape de auspiciozitatea îngerilor și pruncilor, nămolul fiindu-ne iertat, cât timp apa rămâne limpede. Vă mulțumesc mult pentru frumoasele cuvinte!

[Gheorghe Pârlea]

"...O umple cu îngeri ploaia din noapte/ Și-i cântă balade ciutura-n vânt,/ Îi pâlpâie sufletul rece în miez de pământ,

Izvorul îi cheamă oceane cu șoapte." 

Foarte frumos! Imagini, idei, reprezentări aflate în bună relație cu lirismul încorporat în acest produs ancestral al omului, fântâna - poate cea mai semnificativă legătură umană, pe verticală, cu opera Creatorului universal. Iar abilitatea în a găsi pentru parcursul ideatic și cadrul prozodic care înfrumusețează întregul vă face demnă de admirația cititorului care vă sunt. 

[Manuela Munteanu]

Dialog artistic cu prietena mea, Ada Nemescu și domnul Gheorghe Pârlea.