ecou al eliberării de mine

parcă mai ieri

am trecut prin peştera morţii

până la celălalt capăt

şi nu am înţeles

străbătusem  raiul

sau flăcările cerului…

alpha către delta 

solicit ajutor 

în fiecare vis al meu 

clepsidra s-a spart 

mă acoperă cu nisip 

din picioare 

păşitul rămâne vizitatorilor 

cu paltoane lungi care nu acoperă suficient 

descompunerea

paznic singurătăţii 

cuprind mirarea cu braţe lungi 

ca o vioară ce prinde rădăcini în oameni 

sunetul vântului printre crengi 

mă adoarme 

vântul care spulberă lumina 

şi o îndeasă în gura morţilor 

ca un burete în chiuveta murdară

visez copaci cum cresc din carne 

frunzele…

am legănat moartea în braţe 

până mi-a degerat sufletul 

şi acum îmi înţeapă carnea 

ca un iceberg

sunt un titanic 

fără pasageri la bord 

sau mai degrabă o corabie fantomă 

pe mări străine

călătoresc 

fără busolă, fără hărţi 

fără scop

sunt singurul meu pasager 

atunci când lovit de gheţuri eşuez 

şi nicio barcă de salvare nu se vede la orizont

ca un pisoi nou născut 

dau de două ori din mâini 

şi mă cufund în…

Nu sunt ceea ce pot fi...

Nu mă aud,

dar mă scurg cuminte

prin urletele destinului.

În goana asfinţitului grăbită...

fluturii secundelor mele

stau de strajă,

ţinând părţi din eu

la vama…

REVOLTE  SUB  SĂRUTUL  LUI  IUDA

barda pleacă rebelă printre grile să sfarme cofragul pufos

în care se toarnă minciuna

nu voi să semnez cu numele meu saturat de umbră

pentru încă-un mileniu

răstignirile

pe care le licitaţi sub crucea ce vă putrezeşte

lumina din oase



clepsidrele…

NACELA  MAGIILOR

 Să nu mă-nghită interstiţiul

dintre memorii

a trebuit să iau o cină de realitate

văzduhurile pot să strieze cu aripi vibraţia zilei

legate cu sfori de iubire de inima mea

nacela tuturor magiilor...…

LIMBA  DESTINULUI

 masa de lucru a zilei mele

mâna nevăzută a destinului dă filele

partinic pe capitole

mai întâi

amuşină pielea transpirând a noapte

o licornă

rătăcită pe marginea boţită…

Tu trebuie să știi, iubito, că-n toamnă păsările pleacă,

Cum visele se duc în zori spre altă noapte care vine,

Să nu lipsim la poarta zării când depărtarea vor s-o treacă

Lăsând în urmă nostalgia ce lumea umbrelor susține.



Mereu am vrut ca tu să-mi spui ce simte steaua căzătoare

Când golul ce-a rămas pe cer devine-o simplă amintire,

Și clipele de ce suspină când lăcrimează-n zori o floare,

Dacă în răsărit se duc sperante prinse-ntr-o…

Ferestre duble

N-am să ţip că m-ai uitat închisă

între ferestrele duble ale inimii tale

în prăselele cerului mi-arunc sosia de lumină

pe ţărmul tristeţii dublura de humă rămâne

să împletească speranţe din…

cred că într-o bună zi

voi uita geamul deschis

ca oamenii să poată

privi înăuntru



n-am nimic de ascuns



pe noptieră am doar cărţi

un bilet de la mama şi

un notess cu ultima

însemnare pe…