Ce te frământă, iubito?...

Ai deschis fereastra nopții

Și te-ai pierdut

În cerul presărat de stele.

Căutai ceva,

În depărtarea gândurilor rătăcite...

Zadarnic

Încercam să fiu prezent -

Murisem puțin,

Iar tu,

Mă urmăreai

În drumul meu spre aștri...

-Te-aștept la prima novă!

- A, da?...

Și brusc m-ai sărutat pe frunte...

Pădurea s-a trezit cu un suspin             

Și s-a frecat la ochi, ușor mirată:               

Pe conul vârfului semeț, de pin,

Nici urmă din zăpada spânzurată.

Și vântul pare mai prietenos,                   

Deși răceala-ți taie răsuflarea;

Cutreierând ba sprinten, ba lenos,

A măturat, de frunze vechi, cărarea.

Din joacă, norii au deschis ferestre            

Și raze calde au descălecat,

Precum cascada…

Nicicând nu uită pruncul

sânul mamei,

Și prima sa icoană - chipul ei!

     ****

Vedeam

în curcubeu și-apoi în alb și negru,

urechile mă gâdilau

sau îmi sunau a spaime,

atingeri moi ori pișcături viclene,

miros de flori ori scârnăvii ...

Înțelegeam și  învățam ce-i mama,

ce unică și fără de egal,

cât de înalt era albastru-n ochii ei,

câtă durere ascundea în lacrimi,

câtă iubire risipea în…

Dochia zilei de luni,

Cu cojoace și călțuni,

S-a pornit în zori de zi

Pe costișă a sui.

Nu-i păsa de geruleț;

Fluturându-și părul creț,

Sprintenă zorea cu spor

Să mai scuture un nor.

Diademă își dorea

Din zburdalnici fulgi de nea.

Să-i ascundă părul sur,

Cu văl alb, fără…

Când nu știam ce sus te-ai înălțat,  

Dormeam cu slova-ți fermecată,  

Visând că sunt copilul răsfățat

De raza-ți binecuvântată!

Și dacă cerul sur te ascundea, 

Mă ridicam mai sus de ploaie,

Mă agățam de steaua ce ardea,

Cu ochi orbiți de vâlvătaie.

Tot mai în jos…

Sunt fiul Vrancei, sunt muntean,  

Din lutul Cozei plămădit,  

Din tată-n fiu, os de moșnean,

Cu munți și ape logodit.

În grai de doine-s îngânat,               

Din bătătură de oieri,                   

Cănele, plai îngemănat,    

Frate mi-ai fost, până mai ieri.

Răsună bucium la apus,

Vibrând în lemn…

Este o zi unică în an: de pioșenie, sinceritate, recunoștință și împăcare. De slavă și cântări străbune, în semn de respect pentru moșii și strămoșii noștri, pentru părinții trecuți în lumea umbrelor, pentru unicul Prunc, născut spre a mântui lumea.

Este în tradiția noastră obiceiul de a ne deschide sufletele și a ne ura un sincer Crăciun Fericit!

Să aveți parte de sănătate, liniște sufletească, pace și iubire față de cei dragi inimilor voastre!

La mulți și fericiți…

Colind

Colind de ieri mi se năzare

Cu un refren de lerui ler,

Și parcă se deschide-n zare

O cale către naltul cer.

O rază lină se coboară,

Cu strălucire de argint,

Și ca un scâncet de vioară

Răsună tainic un colind.

O stea străluce-n seara sfântă

Și magii știu ce au de spus;

În lume pașii își avântă,

Vestind că s-a născut Iisus!

Se-îmbracă-n strai de sărbătoare,

Și se împărățesc cu…

Ninge pe Moldova Sfântă,

Pe colinele din Iași.

De la Repedea și Bucium

Până jos, în Tătărași.

Cetățuia si Galata

Și-au pus strai de sărbători

Să-și cinstească voievozii,

Sub noianul de…

Coviltirul visa...

Îmbrăcat în strai de mătase

Țesut de păianjeni,

Brodat cu mărgele de rouă

Și franjuri pe margini;

Fin borangic și beteală,

Cădeau în cascade               

Tăcute, de gală...

Licurici, cu superbe lămpașe,

Sclipeau aruncându-și ocheade

Discrete, sfioase;

Petale de mac,…

Mistere-s în noapte,

Nespusele șoapte

Ale proaspăt-născutelor doruri...

Se țes nesfârșite,

Cu aripi zorite,

Lăuntrice taine de-amoruri...

Și toate sunt treze,

Dar vorba li-i mută;

Într-o tăcere de gând, se sărută...

Când clipa-i măsura

Iubirii de-o viață, 

O vorb-ar risipi... un car de…

În jocul de-a vioara cu silabe, 

N-ai vrut să plângă sunetul a jale,

Suspin din umbră, amintirii tale

De cele nefirești, nătângi și slabe.

În labirintul umbrelor albastre,

Te-au răcorit de arșițe măslinii;

Sub raza blândă, părintească-a lunii,

Ai căutat răspuns, cu fruntea-n astre.

Un inorog și-a-nfipt în pieptu-ți cornul;  

Rănit de drag, ai sângerat  iubire,

Bujori și maci, cărări de…

Am hoinărit prin ochii tăi ca marea,

Și-am rătăcit potecile din plete;

Ne-învăluie în taină înserarea

Și-a buzelor nectar stă să ne-îmbete…

Pătrar de lună ne veghează clipa,

Pe banca de sub teiul plin de floare;

Și vântul pare că și-a frânt aripa,

Iar timpul s-a oprit din alergare…

Ce vrajă pui în brațele întinse,

Și ce descântec în nespuse șoapte…

Ah, gura ta, pe buzele-mi învinse,

Și sânii tăi,…

Te-a piersicat un soare dobrogean

La țărmul mării biciuit de briză;

Așa cum a făcut-o an de an,

Când ne luam vacanța … la valiză.

Sărutul mării ți-a lăsat pe buze

Un gust de alge și de crustacee,

Parfumul răcoros ca de meduze,

Îmbălsămata-ți trupul de femeie.

S-au răsfățat cu tine albe valuri

În părul despletit curgând șiroi,

Cu frenezie alergând spre maluri,

Rostogolindu-se în stropi pe sânii…

Îmi cerne

Primăvara pe mesteceni

Ultimii fulgi, rostogoliți de vânt

Pe mugurii crenguțelor plăpânde,

Și tâmplele brodate cu argint...

Un fulg rebel

Pe gene se agață,

Ca o secundă să-i privesc trăirea,

Căci pentru el,

Secunda-i nemurirea...

Și-n lacrimă se scurge

Ca într-o blândă izbăvire...

Și timpul meu e-un fulg

În marea nemurire...

Dar azi e primăvară,

Un flutur alb

Se…

Felicitări organizatorilor acestui omagiu adus regretatului Ion Lazar da Coza. Este o inițiativă de toată lauda și sunt convins că a fost un efort deosebit pentru toți cei implicați în organizare și jurizare, mai ales din partea  Doamnei Vasilisia. Respect și recunoștință pentru modul în care a înțeles să-și poarte crucea, pentru că această ediție trebuie continuată la fiecare început de primăvară, ca o reînviere a marelui da Coza.

Totodată, manifestarea, departe de a fi o întrecere…

O zână

Mângâia grădina

Cu trena diafanei rochii,

Alungând întunericul din juru-i;

Era... un sâmbure de lumină...

În plin extaz,

Un ghimpe,

A rămas agăţat, c-un dinte,

De poala ce-l binecuvânta...

Şi poala se lungea, se lungea...

Până s-a făcut... trenă de-argint.

Alai de fecioare au vrut-o,

Şi-au…

Un pui de rogojină

A împlinit visul bunicii:

(Călcată de botforii grei şi plini de glod,       

Biata de ea, îndurerată   

De-o viaţă irosită cu mujicii,                           

Şi-a dat obştescul sfârşit, într-o poiată...)

Ajunse-acolo, sus-sus, pe corzile de coviltir...

O, doamne,

Ce răsfăţ de soare,

De ploaie, vânt şi dulce…

- Dii, Moarte, diii...

Mă trece de norii, mereu vineții!

Mi-ai rupt al meu timp, și nu-mi găsesc loc,

Să prind rădăcină la tine-n padoc.

Prin vălul de ceață chiar pot să pătrund,

Privirea îmi zboară pe colbul din prund.

Din muche cobor pe cărarea de lut

La prispa sfințită de primul sărut,

Cu îngerul, care, din ceruri…