Singurătatea se aruncă pe geam,

Intimitatea umblă goală şi strigă:

Priviţi-mă!

Atingeţi!

Fără ruşine!

Pereţii au sute de ochi

Şi mii de urechi,

Din tavan păianjeni cibernetici

Ne implementează într-un pervers big brother,

Uşile vor pielea de sticlă,

Totul se ştie,

Se aude,

Se vede,

Inspirăm informaţii,

Realitatea ne urlă-n minte,

La cinci minute se anunţă o apocalipsă,

La fiecare pas

O nouă oroare…

Nopţile încep să aibă foşniri de mătase,

Moartea vinde trandafiri şi maci de argint

A sosit primul vânt din Sahara!

Vine vara!

 Bat gongul de lună orbii

Să li se deschidă spre dragoste şi pace,

Sau măcar să simtă pielea femeii

Arzând asemeni iasomiei...

Nopţile se albesc de atâtea stele

Ce ne cad printre vorbe, ne minţim tăcerea

Cu surâsul unui noapte bună

Şi plonjăm în visele lui…

Dar nu ştii că ochii la tine visează

Te hrăneşti cu o teamă ascunsă,

Deliciul culorii azi are paloare,

Uneori simţi că te doare în inimă

Partea din care bat etic semnale corecte politic,

Savurezi vegan şi empatic,

Vrei foamea

Să-ţi fie capriciu când alţii ascunşi

Rod obsedaţi dintr-o umbră şi trece pe cer

Avionul secundă din care mai cad

Stele de jad şi perle cu gust de tabac,

Reptilele zac pe runele…

De la o vreme orele se bat

În cuie ruginite visând

Să ţină acoperişul

Ce încă mă acoperă,

Nu mai am ferestre,

Am doar un ochi

Ce poate privi liniar şi gri

Cum se trece strada şoptind

 A de la apus şi O din omega...

Acel semn fără de care

Noapte nu ar mai veni,

Doar dacă aş sufla uşor spre lună

Să ardă discret,

Goliciunea e pură geometrie a nisipului

Cu care mai umplu…

Ne târâm înainte

Sub gloanţele memoriei

Aruncând trecutul în luptă,

Dincolo e no man`n land,

Sau ceea ce se numeşte

Iluzia viitorului,

A tot ce se conjugă cu va fi,

Ne târâm înainte fără să auzim

Pescăruşii strigând că marea ne acoperă

Şi încet avem pielea de nisip

Iar ochii

Văd cerul tremurând lichid,

Pe obraji se preling lacrimi verzi,

Buzele sunt albe,

Avem gustul…

Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs

Uneori simetria străzii este rama de argint fumuriu

Prin care se ridică toţi paşii în stoluri vibrând

De nelinişte şi foame

Foamea de secunde,

De minute în care

Cineva aruncă de sub nori cu firimituri de fericire

Şi cine nu ar vrea să fie o clipă porumbelul

Ori vrabia ciugulind din…

Ridicolul hohoteşte deghizat,

Norocul joacă zaruri la statuie,

Timpul îmi dă pauză,

Raţiunea scormoneşte disperată.

Stai!

Dulăii o latră,

Ori poate înjură

Că strică liniştea în care

Poeţii se dizolvă în percepţia stării,

Inefabilul se produce,

Etericul poem

Îl aud,

Se naşte,

Foamea,

Foamea strigă,

Gunoaiele cântă bolnave,

O vrabie vrea să-mi vândă

Sonete…

De- aş iubi ca mările nisipul

Te-aş vrea smarald al ochilor de noapte,

Să te închid cu scoicile de şoapte,

Să te aud cum zilnic îmi furi timpul

Şi doar o umbră voi rămâne mâine,

Pe ea să te întinzi în insolaţii,

Vei fi zeiţa fără revelaţii,

Te-oi însoţi tacit precum un câine

În vânători regeşti printre corali

Şi vei privi cu o mirare-adâncă

Cum regii din abis îmi sunt…

Mai este undeva un paradis

Ascuns de paradigmele astrale,

Prin suflet ramurile se simt goale

Căci în formule sacre ne-am închis.

Şi păsările stau pe la fereastră,

Ne numărǎ păşind pe un tavan

 Din care pâlpâie albastră

Iubirea ce îşi vrea un cal troian.

Ştim, nu mai sunt cetăţi de cucerit,

Prea alungaţi din ultimul Eden

Un ultim Everest ne-am fi dorit

Când neuitării…

La poarta vechiului cimitir s-a oprit o fanfară.

Cine o plăteşte? Spune cineva?

Eu ştiu cine va plânge, cine va dansa,

Seara cu fum de tămâie coboară.

Se cântă  prea vesel, prea strident,

Ochiul Lunii atent

Vede cum cad secerate

Din cer, păsările iubirii toate.

În cimitir, nu mai sunt morţi, nici…

Uneori se poate ca o stradă

Să treacă prin inima ta,

Sau chiar o şosea

Să îţi traverseze albastrul ochilor

Crezând că părul tău blond

Este un lan

Aerian!

Zâmbeşte!

Chipul ţi se reverberează

În uriaşele geamuri umane.

Zâmbeşte!

Surâsul ţi se vede subtil,

În fiece sclipire de diamant a ploii

Ce spală trotuare!

Uneori se poate ca vara

Să îţi traverseze albastrul ochilor

Ştiind că sufletul tău dă salcâmilor…

Mă plimb cu tramvaiul ca dervişul orb,
De la Sud la Nord
Tai continente de asfalt,
Întuneric atac
Cu lama de oţel a unei şine.
Cine întreabă de mine?
Nimeni!
Nimeni!

Îţi spun un gând, nu îmi răspunde,

Eu vin de nicăieri, mă duc niciunde,

Sunt între maluri fir întins

Ce-mparte orizontul necuprins.

Sunt starea lui a fi când nu eram,

Răsfrânt altar oglinzile visam,

Tu plăsmuire de femeie rug

Muşcându-mă ca mărul dat în pârg.

Eu sunt o urmă de cuvânt,

Prin iarbă urma pasului de vânt

Şi gurii tale semnul de…

Mi-e viaţa filigran de flutur

Ce s-a lipit pe-atele de lumină,

Merg şchiopătând, destinul e de vină

Când s-a desprins de ultimul lui număr.

Oglindă sunt, convex în imitaţii

Mă văd din alţii când ei  văd prin mine,

Sunt egocentric inimii în vine

Când umbra îmi aduce incantaţii.

Trec umilit de zgomotul mulţimii

Precum e iarba stau sub vorba cetei,

Am…

Aud foşnirea ploii prin a mea fiinţă,

Cuvintele-mi sunt tremurul de iarbă,

Cu buzele de huma noaptea oarbă

Curge vocalic in miez de  conştiinţă.

Sunt oglindirea apei ca un vis,

Din vorba ei îmi aflu alinare

Şi de departe zvonul cel de mare

Îmi spune că am propriul abis.

Aud cum ploaia urmele îmi fură

Şi trec prin mine fiinţări albastre

Ce îmi vorbesc de amăgiri sihastre

Şi de lacustrele iubiri ce ne…

Fiecăruia ni s-a dat câte o stradă,

Câte o fanfară

Să nu ne doară

Prea mult

Când ne pleacă îngerii şi rămânem

Fără aripile de iarnă,

Păşim pe gheaţa cuvintelor de rămas bun

Subit uităm

Ce nume are strada pe care

Uneori ni se ascunde somnul,

Ni se ninge singurătatea

Şi ne potopeşte cu plâns cântecul acela

În care iubirea

Ca un clopoţel caută pe la ferestre

Ştiind…