Cină în alb

[Mihai Katin]

 

Îmbrăcaţi-vă imaculat să aveţi sentimentul

Că din acidul şampaniei gustaţi puritate

Adorabilă perversitate în miraj,

Egocentrism nesăţios şi teluric.

Umbra tot albă-i pe jos?

Sau praful

Ce se ridică din secunde călcate-n picioare

Praful  acela vă doare?

Când predicate imberbe trec pe buze crispate

 Între vreau şi se poate,

Între avataruri de nobilă spiţă cu fraze sordide,

Egoismul subtil vă ucide ultimul timp inocent,

Vă privesc şi absent

La spectacolul cu roluri mărunte

Mă gândesc: aş pleca!

Nu am unde!

Vă ascult albi şi rigizi în imaculată podoabă,

Vanitatea ca zgardă

Iluzii deşarte,

Sufletul oare dezbrăcat stă deoparte?

Sau şi lui îi găsiţi o cămaşă de nea mai uşoară,

Ori nu are nevoie, e celest, nu se simte,

Nu ne scurmă în minte, nu roade-n stomac,

Domnul drac e în frac

Ne serveşte gentil

Zâmbet umil ce vă cumpără faimă şi vă vinde orgolii,

Sus luna orneaza cerul cu molii şi la cina stilată

Lumânări se aprind,

Ninge cu vată,

Privirile sorb amintiri efemere

Și pe rând fiecare

Se topeşte în noapte,

O pată pe ziduri şi stele pe gard,

Inspiraţi cu nesaţ gustul de alb, nu e crin,

Varul cărămizilor se scurge din tăceri şi din chin...

 

 

 Dedicat  celor  ce au fost  aici  macar  o clipa alaturi  de lumina singuratatii cu  care ascult ecourile lumii...

 

 

[Mihaela Popa]

m-a pătruns scrierea asta până în măduva oaselor

mă-nclin!

[Ada Nemescu]

Oare trezește vreo minte stătută, acest manifest curajos?!

Domnul drac e în frac

Ne serveşte gentil

Zâmbet umil ce vă cumpără faimă şi vă vinde orgolii,

Sus luna orneaza cerul cu molii

cum să nu-mi placă?            aDa

[Vasilisia Lazăr]

Un poem scris cu multă amărăciune, dar și mult talent. Poem dedicat și mie...

[Vasilisia Lazăr]

Să verificați căsuța. V-am trimis un mesaj aici, pe Însemne. 

[Mihai Katin]

Ramonei  multumesc  de  trecere si  recitire!

[Mihai Katin]

Pentru  Manuela

da,este adevarat ,lucrurile stau  mult mai  simplu  si  de fapt  ni  se impune  o  liniaritate docila ,ni  se ofera   verticale si  orizontale  pe care  sa ne exersam viata   in limita codurilor ce ne sunt distribuite...nu stiu dar  a fi  poet  mi se pare prea mult ,eu  mi-am dorit  doar  putin din  magia artei  poetice ,acolo la marginea   umila a  celor  discreti  ,nu  am vrut si  nu  mai  pot  urca scarile  unde Caliope si  Melpomene poate m-ar astepta...

cu  multa pretuire!

[Mihai Katin]

Pentru Ana

acest  poem este un alt monolog  in care  imi  aud vorbele acelea  cu  care  sufletul incearca  sa  dea izbavire ratiunii   zdruncinata de un real  ce nu  mai  este decat o metafora de sticla, un plum virtual  ce   se injecteaza  spre inimile  ce inca nu  au  ritmul  noilor  paradigme mondiale.....ma simt nu consolat   ci  cuprins de acea smerita fericire cand  am aflat  ca  pot spune ceva   dincolo de  mutenia dramelor ce ne inconjoara

cu pretuire!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ca si Manuela am recitit!  Frumoasele metafore  formează o imagine de poveste.

[Manuela Munteanu]

Revendic această dedicație, pentru că și eu am fost aici, mai multe clipe, alături de lumina sufletului dumneavoastră. Deloc senine imaginile, cu un mesaj tare trist, dar transpus atât de sensibil,  încât mi-a fost drag să citesc și să recitesc. Ajung să cred că atât de sentimentalii poeți își răscolesc sufletul într-un mod zadarnic și dureros, chiar dacă lucrurile stau mult mai simplu, dar există o noblețe a durerii în versuri, care transformă dramatic realitatea în poveste. Oricărui om de pe această lume îi scurmă ,,ceva" în minte și îi roade în stomac. Stă doar în puterea noastră să stabilim ceva-ul. În concluzie: plăcută lectură a unei poezii care arată maturitate poetică. Mulțumesc pentru dedicație!