Dar nu ştii că ochii la tine visează

[Mihai Katin]

Dar nu ştii că ochii la tine visează

Te hrăneşti cu o teamă ascunsă,

Deliciul culorii azi are paloare,

Uneori simţi că te doare în inimă

Partea din care bat etic semnale corecte politic,

Savurezi vegan şi empatic,

Vrei foamea

Să-ţi fie capriciu când alţii ascunşi

Rod obsedaţi dintr-o umbră şi trece pe cer

Avionul secundă din care mai cad

Stele de jad şi perle cu gust de tabac,

Reptilele zac pe runele care

Prezic eterna schimbare şi poate

De mâine Adam se întoarce împins de la spate

De o Eva ce vrea să fie Adam dar Doamne

Un drac lipit de tavan spune că gaura neagră

Ip-ul secret o să ni-l şteargă şi vom rămâne

Ascunşi în oglindă servind o sardină

 Pe pâinea clonată, deci strigă iubito

Că eu nu sunt fată şi de aceea te simţi violată,

Iar legea impune ca mâine în zori

Sateliţii să facă furori

Când mă vei arde pe rug că nu ştiu

Religiei tale un nume să-i scriu,

Nu-i înger să vină

În clipa sublimă să mă scape de focul ce arde

O carte căci asta mă simt dar tu mă descrii

În inserţii multiple, în fractalii de eros şi mii de locaţii

Când serveşti din legume decupate în fracţii,

Din carnea turnată la imprimantă

Vei fi sunt sigur

Femeia din Marte rămasă pe-o bancă

Din gara de pe faţa nevăzută a lunii

 Unde vine un tren

Ce pleacă aiurea din Raiul de nord,

Vă aştept la prohod pe pământul picat în leşin

Să plutim pe valuri de plastic,

Pe delfin de carbon

Să montăm gps-uri, să aflăm cu stupoare

Că pe ei îi mai doare ştiind că Adam

A plecat, nu mai vrea izgonirea din Eden

Căci acolo

Creşte doare un cactus ce floare va face

La o mie de ani, voi genialii golani

Daţi cu pietre -n vitralii de parcă cu ele

Stau îngeri de vorbă sau cu cei ce au fost,

Istoria astfel mai are vreun rost

Când touchscreen-ul te- ajută

Să fii şi mai prost

Nu, nu e încă destulă prostie, nici ură

Nici chiar lăcomie,

Nici adevărul căci noi saltimbancii

Am pierdut galaxie, dar nu asta contează

Mănâncă corect, savurează, ai totul şi toate

Dar nu ştii că ochii la tine visează,

Te priveşte avid şi de sus, şi de jos,

Din stânga, din dreapta,

Din spate,

Are datele toate

Să-ţi cloneze un vis

În care care vei fi un ultim apaş

Învăţând pe silabe un cuvânt: li-ber-ta-te!

Dar trezit la comanda unui timp lipsit de secunde

Te întreabă un gând: cine eşti?

Vei răspunde tăcând:

Cine sunt? Cine? Unde?

[Vasilisia Lazăr]

Tare frumos! 

[Mihaela Popa]

bine spus!

[gina zaharia]

Viața, un leu în arena timpului. Frumos poem, frumos final!

[Mihai Katin]

Într-o bună zi omul va trebui să recunoască oficial că ceea ce noi am numit realitate, este o iluzie mult mai mare decât lumea viselor

                          Salvador Dali

Viaţa este o infinitate de absurdităţi care, cu obrăznicie, nu au nici măcar nevoia de a părea verosimile, pentru că sunt adevărate.

                           Luigi Pirandello

Viaţa nu este decât o absurditate... legală. Permisă. Acceptată.

                             Emil Cioran