Vrei să urci,

vrei să intri,

vrei să cobori…

Cineva îţi aruncă o scară

cu vise înnodate,

şi fiecare pas crescut

intră-n lumină.

Orbit de alb,

te împarţi în culorile

din curcubeul vieţii,

suflet călător pe secunde.

Te trezeşti

frământând aluatul

zilei următoare,

apoi te topeşti printre

mâinile întinse.

La răscruce de vânturi

îţi alegi poteca,

toate coboară,

doar…

Pălesc felinarele în alb,

erosul îşi începe rondul

în regatul albastru…

Angajată permanent,

roua spală florile grădinii

cu primul element.

Şoaptele explodează în zumzet,

linişte sfâşiată obsesiv

în travaliul zilei.

Greierii au adormit în fa diez,

doar furnicile mută surd

câte un munte.

Timpul pictează în 4D

tabloul existenţial

cu nonşalanţa eternităţii,

numai tuşa penelului

îi trădează tremurul clipei…

consecvent

cu zumzetul stupinei de bondari

străbate lumea

mângâie pe apucate

păduri

râpe

stânci

pârâuri

câteva flori vorbitoare

aşteptând un don quijote

fixează luminiţe din orionide

îngenunchează în castele medievale

ofrandă de gânduri către origini

călăreşte cai-putere

veşnicul copil rebel

cu adrenalina la purtător

se trezeşte subit în destinaţia finală

acolo unde pe un lac

plutesc inimi…

Mi-a mai venit o vară,
corabie de croazieră
pe marea mea albastră…

Veşnic nepregătit
pentru arşiţa din ochii tăi,
inventez cascade,
desfăşor perdele de lumină
să-ţi penetreze ultramarinul inimii.

Separat,
prinşi în scoici perlate,
respirăm lacrime neplânse
în lumea plină de lunete.

Ţi-am trimis o virgulă
la post-restant,
floarea mea
din albumul cu amintiri.

Uneori plouă,
atunci copacii se numesc între ei,
cu importanţă, numărându-se.

Atunci când plouă
peste lacrimi de toate felurile,
neuscate de vânt,
ele se contopesc în fluviul vieţii,
peregrini spre oceanul cu vise.

Plouă peste pământ,
şi pământul îşi dansează în ploaie
tina mirabilă
a viitorului rod.

Plouă cu picuri
şi plouă cu lumină,
iar firul de verde
îşi curge lacrima
în rădăcină.

Cu biletul la purtător,

intru în decor…

Grădina inimilor este inundată

de albul luminii.

Uneori,

apare şi curcubeul,

atunci când o lacrimă

se sinucide într-o rază invazivă.

Regina nopţilor rebele,

cu parfum din praf de stele,

pansează rănile

din războiul secundelor

aruncate în mojarul cu virgule.

O adiere de vânt,

cu mâinile frunză de măr,

îmi mângâie obrajii,

răcorind catifeaua sărutului…

Închid…

Privindu-ţi somnul,

gândurile mele plonjează

în respiraţia-ţi cuminte…

Cândva,

ziua şi noaptea ne-au jucat

în hora mirilor,

tu mi-ai şoptit te iubescul,

iar eu…

invariabil
pe cerul nopţii
prea-plinul descarcă
sclipiri violete

toate secundele topite
în combustie spontană
toate mirările
şi toate întrebările
lipicioasele dureri
bucurii şi păreri
de azi
sau de mai ieri

doar câteva şoapte
se agaţă timid de noapte
spontane poeme
pe suflete boeme

privesc ploaia prin prisma

presupuselor puncte prioritare

picurate prin pandemii perverse

potăi pun presiune pe părţi potente

parii personaje plantate

printre pomii planetei

pe partea petrecută printre prelate

prăvălite peste pălării

prinse parţial pe părţi practice

plesnesc portante perle

pe pleoape plânse

printre picuri

ploaia poate produce prăpăd

ploaia pansează puseuri

ploaia prezintă panseuri

pentru pana…

Matinal,

prin fereastra cât un perete,

înfruntă nordul

cu verdele-i lipit în naştere acolo,

pe câmpul cu lumină.

Crescuse cu răsăritul în sânge,

vremelnic prizonier ingenuu

în infraroşul fără perdea…

Spre stânga,

uşa din colţul casei,

precum o diafragmă,

perindă secvenţe umane

à la Lumière.

Măsoară cu ochii personajele,

fixează repere geometrice,

adună în vârful acului învelişul.

Plămădeşte frumosul,

frumos…

Se-ngroaşă umbra sură lângă pădurea lungă

Pe cuşmele clădite din tină şi sudoare,

Cruci răzleţite-n iarbă se ţintuiesc pe zare,

Din depărtatul iris, lumina să le-ajungă.

Îmbobocesc cristale-n zăplazuri putrezite

Acum, când voalul iernii se-aşterne peste sat,

Ici-colo, în fuioare, în cer s-a-nşurubat

Un fum ce mai trădează vechi vetre folosite.

Pe un cerdac, în picuri, un ţurţure îşi plânge

Tăria dimineţii dintr-un castel de…

M-a cuprins poezia ochilor tăi,
fulminantă apariţie,
contratimp în armonii
ce tocmai rezonau
în spaţii dedicate…

În călimara sufletului
îmi picur o lacrimă.
O voi ascunde
în piatra filozofală,
din cerneala incoloră
a vorbelor nerostite.

Voi fura o clipă din mine,
cea mai fierbinte,
compensaţie pentru adâncul
de sub untdelemnul cotidian,
prima din avatarul
ce tocmai se întâmplă!

Lunecă alb între lumi albastre,

purtător de văzduh

pâlpâind o scânteie.

Retina-i stângă lăcrimează

fâlfâit de vremuri blonde,

dans nupţial

pe catargul soarelui-răsare.

Vârfuri de aripi

îi poartă tristeţea

din meandrele vieţii,

ciocu-i acvilin

loveşte în plin

parâma dintre nopţi,

vânând o rază,

gheare-trasoare

se-nfig în mare.

Ţipăt sidefat,

edenică reminiscenţă,

confirmă implicita-i…

ultimul sărut
copacu-mi despicat de fulger
mângâierea aceea pe obraz
tăciune viu sfârâind sacadat
tic-tac
tic-tac
ultima dată ne priveam în ochi
două fluvii în sens contrar
cu început concret
şi un sfârşit incert
cineva a stins lumina
de atunci
degetele noastre
sapă în stele
căutând în geneza unei raze
acel zâmbet

Iarnă, drum de seară,

un câine alb, mare, lăţos

şi evident, frumos,

decis a mă-nsoţi

şi ocroti…

Destine rebele,

drumuri paralele,

el un os adulmecând,

iar eu, gânduri adunând.

Unul cercetând pământul,

altul, mângâind văzduhul,

pe alee, polei, gheaţă,

de-un covrig speranţă,

sus, pe cer, plumb, vineţiu,

iar în parc, pustiu…

Zâmbind, m-am aplecat spre câine,

l-am răsplătit că m-a-nsoţit

şi-o zi de mâine

în…

Cerul ninge înc-o iarnă în cătunul din aval,

Vântul şuieră în turlă tânguire de caval,

Spre mai calde orizonturi au plecat de tot lăstunii,

Şi grădini amar oftează, prinse-n dorul de petunii.

Din zăpadă, ghioceii clopoţesc tăcut pe calea

Râsetelor cristaline, ce umpleau odată valea,

Solidar stejar, pe coamă, orizontul îl pictează,

Devale, o coţofană în salcâm se lamentează.

Glodul a-mpietrit pe uliţi frământate de monadă,

Un…

Număr secunde,
atunci când îmi amintesc de ele,
uneori.
În şir indian,
mi se topesc în palmă.
Alteori,
secundele îşi amintesc de mine,
agresându-mi vise.
Intru în ring cu amintiri
din mugurul meu de viaţă.
Sunt declarat învingător la puncte,
punctele de suspensie…
în aer!
Cineva îmi îndeasă în buzunar
un bonus la negru.
Zâmbind amuzat,
refuz categoric,
jucându-mi clipa
pe un sân de femeie.

ne-a explodat o secundă

suficient ca unul să adune tăceri

celălalt să împartă cuvinte

mângâieri

yin şi yang

ipotetic tot unitar

niciodată împreună

zâmbet impersonal

ironia timpului lăsat în urmă

cuvinte nerostite

intens trăite

primeam zâmbetul tău de rămas-bun

câte flori aş fi putut iubi

în câte orizonturi asfinţi

atunci am cules clipele cu tine

una cât una

într-un buchet

cadoul meu de suflet

pe…

Treceam întâmplător
pe lângă o bancă de răvaşe,
am cumpărat la preţul bursei,
de toţi banii,
scrisori virgine
cu litere aldine,
direct pe suflet.
Citeam,
iar tu
treceai întâmplător…
Atunci
m-am îmbătat
de tine.

Mă priveai albastru.
Cădeam în transă,
intram în lumea ta albastră.
Gânduri, trăiri
îşi rigidizau starea…
De undeva,
cântecul unui suspin îmi încălzea
venele preaalbastre.
Regal,
ace fine de ger se insinuau,
dar tocmai îmi aplicasei
un sărut albastru,
înroşindu-mi obrajii…
Albastrul tău din albul de prinţesă,
Albul din tot.