Cu biletul la purtător,
intru în decor…
Grădina inimilor este inundată
de albul luminii.
Uneori,
apare şi curcubeul,
atunci când o lacrimă
se sinucide într-o rază invazivă.
Regina nopţilor rebele,
cu parfum din praf de stele,
pansează rănile
din războiul secundelor
aruncate în mojarul cu virgule.
O adiere de vânt,
cu mâinile frunză de măr,
îmi mângâie obrajii,
răcorind catifeaua sărutului…
Închid ochii,
suficient a împietri tabloul
în peştera dorului,
apoi îi deschid,
avid,
pentru secvenţa următoare.
Adaugă un comentariu
Suficient pentru a împietri tabloul. E nevoie de un element de legătură acolo. În rest, îmi place.
Vorbind în metafore. Există multă metaforă, dar e prea povestită... Devine puerilă.
Dar este doar părerea mea,
Sofi
Sunt onorat de comentariu, Valeria Merca! Cu modestie, mulţumesc!
Un tablou al stării poetice măiestrit redat!
Cu plăcerea lecturii!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE