Clipe

[Dan Mitrache]

Vrei să urci,
vrei să intri,
vrei să cobori…

Cineva îţi aruncă o scară
cu vise înnodate,
şi fiecare pas crescut
intră-n lumină.

Orbit de alb,
te împarţi în culorile
din curcubeul vieţii,
suflet călător pe secunde.
Te trezeşti
frământând aluatul
zilei următoare,
apoi te topeşti printre
mâinile întinse.

La răscruce de vânturi
îţi alegi poteca,
toate coboară,
doar umbrele sunt mai lungi,
sau mai scurte,
aleator catifelate
şi cu pretenţii de amante.

Zâmbeşti în barba mileniilor
netrăite încă.
Mâine este încă o zi…

[Mihaela Popa]

am citit finalul astfel şi mi-a plăcut

.."printre
mâinile întinse

...

umbrele sunt mai lungi,
sau mai scurte,
aleator catifelate
şi cu pretenţii de amante.

Zâmbeşti în barba mileniilor
netrăite"

[Darie Giurgiu]

timpul tau componenta a timpului universal

[Ana Cîmpeanu]

Temele timpului și destinului ingemănate în versuri albe. 

[Sofia Sincă]

Clipe ce formează viața. Asta ilustrează poemul tău.

Clipe - timp cu al său ireversibil. Lumina contopește sufletul cu trupul, este vâlvătaia dintre dorință și echilibru. Apoi lumina se reduce până la apus.

Am citit cu plăcere,

Sofi