Retrospecţie

[Dan Mitrache]

Privindu-ţi somnul,
gândurile mele plonjează
în respiraţia-ţi cuminte…

Cândva,
ziua şi noaptea ne-au jucat
în hora mirilor,
tu mi-ai şoptit te iubescul,
iar eu am rămas prizoner
între cele două cuvinte.
Apoi le-am luat cu mine
în grădina inimii,
atipicul evadat
cu închisoarea la purtător…

Şi fiecare pas al meu
este un zâmbet în ochii-ţi negri,
încă un metru
peste altă secundă.
Măsor cu retină-lumină drumul,
maratonist prin meandrele
a două vieţi
inseparabile.

[Vasilisia Lazăr]

Un poem de dragoste minunat. Într-adevăr, „respirația-ți” e dificil de pronunțat și nu aduce plus valoare aici, mai ales că mai avem în apropiere „privindu-ți”, Nu are rost să forțăm nimic în versul liber. Se poate spune foarte bine „în respirația ta cuminte”.

[gabriel cristea]

Contemplație și lirism prin curgerea nisipului... Minunat!

[Dan Mitrache]

Mulţumesc din suflet,  Valeria!

[Valeria Merca]

Foarte frumos! Lirism minunat transmis!

[Dan Mitrache]

Desigur, mulţi consideră faptul că poezia de dragoste este perimată... Mă bucur să constat că încă rezonează în suflete delicate. Mulţumesc frumos, dragă Sofi! Voi reflecta la sugestie. Cu preţuire!

[Sofia Sincă]

Un poem de dragoste retro, dedicat celei ce a fost/este jumătatea, a două vieţi/inseparabile.

Tehnic, deschisă ca o carte, declarativ prin simboluri simple, evidențiind echilibrul vieții, la purtător.

respiraţia-ţi - nu e nici poetică exprimarea, nici corectă gramatical. Încearcă și pronunță cu voce tare, vezi cum sună. Prin urmare, se poate modifica.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi