Uneori plouă,
atunci copacii se numesc între ei,
cu importanţă, numărându-se.
Atunci când plouă
peste lacrimi de toate felurile,
neuscate de vânt,
ele se contopesc în fluviul vieţii,
peregrini spre oceanul cu vise.
Plouă peste pământ,
şi pământul îşi dansează în ploaie
tina mirabilă
a viitorului rod.
Plouă cu picuri
şi plouă cu lumină,
iar firul de verde
îşi curge lacrima
în rădăcină.
Adaugă un comentariu
sensibil si evolutiv
...simt răcoarea ploii! felicitări!
Ca reavănul pământului de unde răsare ,,viitorul rod''... Mirabila simplitate!
Sensibil, frumos! Finalul (ulimele 5 versuri) mi-a plăcut tare mult!
E o poezie blândă și sensibilă. Îmi place. Visez la un pic de ploaie adevărată, neinvaluită în metaforă. Am citit cu plăcere!
E ceva mai bine, deoarece tema e mai abstractă. Însă tot cuminte, cumințică, fraze cu subiect și predicat, desigur și cu epitete.
Tot părerea mea,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE