mi-am propus
în noaptea asta
să rămân singur
cu mine
judecăţii să provoc
conştiinţa-n trei cuvinte
însă n-a fost ca să fie
a lipsit de la apel
şi nici eu n-am fost
prea vrednic
m-am ascuns
într-un ungher

când m-am trezit mă înţepa inima
şi-am luat o pastilă de alinare
se zice că inima nu doare
desculţă păşeam printre imaginare petale
în sufrageria pustie
am udat floarea din fereastră
primită în dar de la tine
între timp a început să se ofilească
şi o lacrimă mi s-a prelins pe obraz
odat’ cu apa din pet curgând
ne revedem oare curând
sau suntem condamnaţi la izolare
în războiul surd c-un virus
ce-a cuprins pământu-ntreg

şi ne avântăm
în necunoscut
să prindem
timpului aripa
ne rupem de pământ
de cer
de clipa trăită
cu - ardoare
inima într-un ungher
bate - aritmic
bate
doare

tot mai puţini tot mai trişti
cu idealuri moarte-n faşă
privim cu neputinţă-n jur
la hăul ce adânc se cască
şi nimeni nu-i să ne salveze
în clipa cea de cumpănă
roşu soarele-n amurg
picură o lacrimă

Vine-o vreme când te-ntrebi:

Pentru ce trăit-am oare,

Dacă-n urmă-mi nu rămâne

Niciun muc de lumânare?

Singur, trist, pustiu o viaţă,

Pleci din lume tot pustiu;

În van te zbaţi, tinereţea

Zboară-n fugă şi-i târziu;

Orişicât te-ai strădui,

Nu se mai întoarce roată,

Visele-s de-acuma scrum,

Iar la poartă-i o lăcată;

Baţi zadarnic, în sudori,

Să-ţi descuie n-are cine;

Vremea-ţi demult a trecut

Şi-au…

Cum n-a mai făcut-o altul, dădu glas durerii mute,

Neînţeles şi alungat, renumit poet de curte,

Fost-a vocea naţiunii pe când se zbătea în glod,

Vocea noastră, vocea sfântă a mulţimii de norod;

Când zăceam în adormire şi puşi cu botul pe labe

De regimul cel tiranic, sfioşi şi cugete slabe,

El  dintre toţi s-a ridicat şi-a înălţat temerar

Steagul nostru-ntru dreptate şi ar face-o astăzi iar

Cu aceeaşi îndârjire şi mai presus…

Asta-i strigător la cer, urlă întruna nerozii,

Semnat-au ca ochii-nchişi, pe liste punând şi plozii,

Ba şi morţii-ntru vecie, toţi sfinţii din calendar,

Căci trebuia ca tătucul să iasă în frunte iar;

Votară-ntr-o veselie unul şi-acelaşi satrap,

Şi acum, văzând isprava, îşi smulg şi părul din cap;

E tardiv, le-aş spune eu, dar mi-e teamă că nebunii

M-ar pune, sigur, la zid, din lanţ dezlega-vor câinii

Să mă sfâşie-n bucăţi,…

vecinul meu a ridicat o vilă
patru camere la bloc
erau mult prea puţin
pentru patru persoane
copiii-s azi plecaţi în lume
America, Spania (importă)
şi de câteva luni bune
vecinu-i mutat în chirie
vila e „De-nchiriat”

Plângeai pădurii frunza rară,

Că nu mai e ca astă-vară,

Astăzi pădurea nu mai este,

Ajuns-am, Doamne, de poveste;

Şi larg se duse vestea-n lume,

Că ne-am vândut ţară şi nume

Pe-un blid de linte, ce ocară !

Dar suntem Iudă planetară...

Iar ăsta-i numai începutul,

Căci pare-se vine sfârşitul,

Fi-vom judecaţi întru păcat,

Sufletul ni l-am scos la mezat...

Dar oare-om recunoaşte vină,

Că-n rang întrecut-am…

cam multă linişte - aici

îşi zise Bojin

când se văzu singur

în cripta rece

oi fi-n rai

dar trecu ce mai trecu

şi simţi că-l iau frisoane

asta nu este a bună

să ştii c-am ajuns în iad

dar nici urmă de cazane

nici de smoală clocotind

să nu existe oare

nici rai şi nici iad

şi Doamne ce mai băsmesc

pe buza şanţului

babe

22.09.2019

vreme de moină-
înaintând dricul
printre stropi şi lacrimi

şi voiam să fiu

dincolo de mine

dincolo de voi

dincolo de ploi

dincolo de frunze

dincolo de miez

dincolo de coajă

voiam să fiu eu

de strajă doar ţie

în noaptea senină

să te-alint cu drag

mă caut te caut,

unde ne e prag

să te-mbrăţişez

şi să te sărut

pe fruntea înaltă

ce mult a trecut

ne-am înstrăinat

făr’de-a noastră vrere

şi hăul se cască

între noi adânc

parcă mai departe

eşti pe zi ce trece…

Nu vă miraţi că-n limba-mi tac deocamdată-n aşteptare,

Cât de curând glasul de dac va răsuna-n piaţa mare ;

Iar atunci să nu vă pară că sunt vreun lovit de streche,

Mi se lasă curând seară, durerea-i deci foarte veche ;

În veac poeţii o cântară, ne-a venit rândul acum

Să aflăm rostul peceţii deschizătoare de nou drum ;

De suntem mici sau suntem mari, cerne timpul cu-a lui sită,

Cu toţii ne visăm cezari, dar nu păcălim ursită…

Asta e democraţie?

Adânc, în hău ne-am afundat,

Alegând netoţii-n frunte

Şi tolerându-le mandat;

Unu, două, chiar şi nouă,

Dar parcă este un făcut,

Unul nu-i de Doamne-ajută

Şi-o tot luăm de la-nceput

Aşteptând ziua cea mare

Când va ajunge la cârmă

Omul ce ne va mântui...

Deocamdat’ jucăm pe sârmă,

Căci guverne se perindă,

Iară legile se schimbă,

Încât nimic nu înţelegi

Din…

Un rege mult lăudat

Şi de supuşi adulat,

La curte-avea cu folos

Meteorolog faimos,

Iar din vorba-i nu ieşea

Când vremea o prevestea.

Iată că-ntr-o bună zi,

Măria Sa se gândi

Să plece la vânătoare.

- Spune-mi, timpul cum va fi?

- Măria Ta, fi-va soare,

Spor urez la vânătoare!

Pregătiri, forfotă mare,

Căci rege, neostenit,

De pornire s-a gătit

Cu întreaga lui suită;

Chiar regina fu poftită,

Fiindcă,…

încrustată-n lemn semn de prosperitate
ca un lacăt este uşă la cutia Pandorei
ipotecă facturi inflamate şi inflamabile
în dilemă te opreşti în pragul înalt
să intri să nu intri de vreme ce
abia ai ieşit din caudine furci
dar nu încă nu-ţi permiţi luxul
de a fi simplu boschetar

Ceasul a stat, de zile câte
niciunul dintre noi nu ştie,
când am uitat şi de chirie,
iar el e un intrus pe-aici,
precum noi înşine de-o vreme,
cine să-i pună baterie
şi să-i pornească mecanism
când are îndrăzneala de a măsura
preţiosul nostru timp,
ba chiar ni-l vămuieşte, da,
tic-tac, tic-tac
neîntrerupt...

De veghe la vadul morii

Plânge cumpăna bătrână,

Şi în pragul înserării

Te-am zărit, măicuţă bună,

Cu cobiliţa-n spinare

Cum o viaţ – am pomenit,

Coborai cele pripoare...

Pe-acasă n-am mai venit,

Căci m-am luat cu câte toate,

Cotidiene, mărunte,

Şi de grijile-adunate

Mi-a albit părul la tâmple;

Zi ce trece mi se însară

Şi-ngânând o rugăciune

Te strig iar... a câta oară!?

Şi-adorm cu gândul la…

Lupul mi s-a pocăit...

Şi umbla pe drum cernit,

Jigărit mai să-l crezi, zău,

Că ajuns-a de-un... păhău.

Grea mai este bătrâneţe,

Dădea tuturor bineţe,

Căci de-o vreme tot chirnav

Schimbase vechiu-i nărav

Şi-şi pusese-n gând, vezi bine,

Strajă să fie la... stâne.

Nu mai da iama-n jivine,

Ba făr’de solomonie

A trăi vrea-n armonie

Cu orişice lighioană...

(Să fie poveşti, cucoană...!?)

Se tocmi dar’ cu simbrie…

Măsurându-mi clipele,
Volburându-mi visele,
Cum mă dor... cuvintele!

Îmi inundă apele,
Îmi înghit flăcările,
Ah, mă dor... cuvintele!

Vise, flăcări, ape, clipe
Într-un noian de cuvinte:
Eu, tu şi cuvintele...

Dar cât dor cuvintele,
Viaţă când prind în... cuvinte.