Bardul

[ELENA AGIU-NEACSU]

Cum n-a mai făcut-o altul, dădu glas durerii mute,
Neînţeles şi alungat, renumit poet de curte,
Fost-a vocea naţiunii pe când se zbătea în glod,
Vocea noastră, vocea sfântă a mulţimii de norod;

Când zăceam în adormire şi puşi cu botul pe labe
De regimul cel tiranic, sfioşi şi cugete slabe,
El  dintre toţi s-a ridicat şi-a înălţat temerar
Steagul nostru-ntru dreptate şi ar face-o astăzi iar

Cu aceeaşi îndârjire şi mai presus cu tărie,
Ca să afle împăratul şi ca tot natul să ştie
Că nu e singur pe lume pentru-a-nfrunta uragan...
Curajos creşte plămada şi sporeşte an de an;

Ca el nu ştiu dacă însă pe-acest pământ s-a mai naşte,
Întru memoria sa plecăm fruntea ca la moaşte,
Şi vă chemăm, dragi români, să-nălţăm din nou stindardul,
Precum a făcut odat’  fără de pereche BARDUL!!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Studiu și iar studiu! Când scrii în vers clasic, nu ai voie să nu cunoști teoria prozodiei.

[Valeria Merca]

Ideea este lăudabilă, realizarea, din păcate, modestă.

[Ion Lazăr da Coza]

Versuri puerile.

da Coza

[Adina Speranta]

Știu că nu vă veți supăra pe mine, dar mai e de lucru la metrică, ritm... 

Cu drag!