şi voiam să fiu
dincolo de mine
dincolo de voi
dincolo de ploi
dincolo de frunze
dincolo de miez
dincolo de coajă
voiam să fiu eu
de strajă doar ţie
în noaptea senină
să te-alint cu drag
mă caut te caut,
unde ne e prag
să te-mbrăţişez
şi să te sărut
pe fruntea înaltă
ce mult a trecut
ne-am înstrăinat
făr’de-a noastră vrere
şi hăul se cască
între noi adânc
parcă mai departe
eşti pe zi ce trece
ca volbura-s ape
şi-n derivă pluta
ce ne-a legănat
cândva într-un glas
am cântat noi, Doamne,
sau doar am visat?
Adaugă un comentariu
melancolic, subțirică...
Va multumesc pentru popas si observatiile pertinente.
Un cântec/descântec de-al sânzienelor, dar nu prea convingător...
da Coza
O dorință, o aducere-aminte mai puțin convingătoare, exprimată prin versul scurt.
Dar am citit cu plăcere
Versuri de tip popular, ca temă iubirea. Pare a fi un descântec...
Fără a i se da prea multă importanță lirică.
Am citit,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE