ne rotim în cercuri tot mai strânse

cu pașii-mpleticiți pe-un glob de tină

amestecând cu lacrimile plânse

pământul frământat ca-ntr-o rutină

cu glasurile noastre tot mai stinse

mai împletim un cântec din iubiri

și mai purtăm pe creștetele ninse

fantomele cununilor de miri...

călătorind legați de-aceleași brâuri

ne-apropiem, iubito, de vărsare

ca fluviul împletit din două râuri

care, trudit, se-apropie de…

ajung în umbră de stânci
palid și drept
amurg ca o sabie sfântă
stau și aștept...

o pasăre plânge în cer
mă cheamă la sine
sufletul meu se strecoară
afară din mine...

ieșind din trupul de lut
învins și trudit
sufletul meu subțiratic copil
se culcă-n umbră spășit...

ochi asemeni ochilor mei
mă privesc de sus
sufletul meu în țărâni cuibărit
doarme dus...

zi după zi lăcrămioare adună

fata cea bună-n cunună

când pe luncă se cerne praful de lună

de mistuire cântec răsună...

sfioase-amuțesc pe veștedul trunchi

lăcrămioarele strânse mănunchi

când fata își pleacă fruntea pe genunchi

tresaltă ai lumii rărunchi...

tot singură fata la ceasul de…

doamne, dacă totu-i un joc

fă să mă joc și-n alt loc!

nu mă ține toată viața legat

de-același pat ruginit legănat

de-aceeași apă stătută scăldat!

fă cumva să mă ia în spate

un vânt călător pe neașteptate

să călăresc pe deșelate...

să umblu peste lume hai-hui

să nu mai fiu dator nimănui

de toate desprins să mă sui

spre Înaltul Înaltului

spre Creasta Cerului

spre Steaua Nordului

spre Steaua…

părul tău verde, Marie
verde-i de te-ntunecă
pe poteci de piele vie
ochiul meu ți-alunecă

suprafețe de curbură
și contururi grafice
matematici îți născură
formele serafice...

geometrii eoliene
unduiri deșertice
amfore tireniene
coapse aritmetice

fruct crescut din seve fine
pâine pur estetică
am să-ți beau de pe coline
roua dietetică...

trecut-am cântând și iubind

dintr-o odaie în alta a vieții

și iată-mă astăzi pășind

în odaia cea sumbră a ceții...

toamna mea-mpodobită

cu falduri de blândă lumină

cu brâie de nori zugrăvită

mă scaldă în apa ei lină...

în amintiri mă-nfășoară

mă-ncinge cu melancolii

te-aștept în lumina ușoară

alături de mine să vii...

să intrăm împreună în iarnă

în ultima vieții-ncăpere

frunzele moarte să…

de vei veni vreodată la mine
voi aranja pentru tine doar zile senine

am să pun soarele
să-ți aștearnă de raze covoarele

și doar muzicale
vor fi lucrurile ce-ți vor ieși în cale

în fiece seară
am să-ți cânt dorul meu la chitară...

iar înainte de culcare
ca să te scalzi, am să-ți aduc o mare

și dacă vei fi cuminte
am să-ți șoptesc doar ție nemaiauzite cuvinte

când întâlnești o pasăre căzută

s-o ocrotești cu mâinile-amândouă

cu inima ta caldă o sărută

și setea să i-o stingi cu stropi de rouă

o pasăre cu aripile frânte

căzută ca o frunză pe mormânt

o pasăre ce-a încetat să cânte

și către ceruri nu-și mai ia avânt

oprește-ți pașii și îngenunchează

ridic-o-n brațe ca pe-un dar al sorții

și poart-o către soarele-n amiază

ferind-o de suflarea grea a morții

să-mbrățișezi o…

„...căci țărână ești și în țărână te ve întoarce”

(Geneza 3 : 19)

nu te mai ascultă nici o ființă

ce zburdă ca mieii în zi de april

nu te mai ajută nici o căință

zadarnic ai vrea să mai fii copil...

și nici nu-i mai pasă vreunei ființe

că tu nu mai știi nici râsul, nici plânsul

nu te mai răsfață nimeni cu: "Prințe!"

zic: "Nu, nici o milă de unul ca dânsul!"

nu te mai vrea nici pădurea, nici apa

numai țărâna…

trec anii în zbor peste lume

ca lungi nebuloase de fum

și ning peste toate cu brume

cu pulberi, tăcere și scrum...

trec anii ca niște ecouri

de cântec în toamne pustii

ca păsări curgând peste nouri

pe aripi cu brume târzii...

trec anii ca păsări albastre

cântând un…

nu-mi căutați în pustie urmele!
și nu-mi umbriți calea
cu răcoarea palmelor voastre
și nici cu apele ochilor voștri
nu-mi udați creștetul!

lăsați-mi întreg
chinul soarelui și pustiei
și nu-mi tulburați rătăcirea!
numai rătăcind vă mai pot spune
câte ceva...

iată-mă ajuns în amurg, nevastă

sunt cam decolorat și bătrân

mă-njunghie un fir de iarbă-n coastă

și nu mai pot să dorm în fân...

tu mă lași tot mai mult în pace

e drept că nici eu nu mai sunt

așa ca altădată, un mânz tenace

n-ai grija mea de cum se face ziuă

mă lași nestingherit să bat apa în piuă

mă lași să-mi întind oasele reci la soare

încheieturile pocnitoare...

tușesc... și pieptu-mi se mânie…

azi nu mai beau și nu mai fumez
vreau să dorm, doar să dorm în neștire
vreau să dorm ca să pot să visez
că te am... că nu ești doar amintire...

azi nu mă ridic nici o clipă din pat
sunt bolnav și mi-e rău de iubire...
toată noaptea am băut și sunt beat
de vraja ta și licoarea ta din privire

nu te-mbrăca în durerea

ce n-ai s-o poți îndura!

aruncă afară și fierea

ascunsă în inima ta!...

bucură-te încă de ziuă!

de ceas și de ani nu-ntreba!

mai zvâcnește ca apa în piuă…

fiindcă ne rotim aproape de zori
tainic legați de aceiași fiori
fiindcă ne apropie același joc
și-același zbor pe aripi de foc...

mă-nclin lângă inima ta
aprinsă lumină de stea
inima mea înflorită te cheamă
să-mi fii soră, prietenă, iubită și mamă!

m-am întors

pentru totdeauna...

am fost peste tot –

vedeți colbul

de pe hainele mele?

el e totul...

nicăieri n-am găsit

altceva mai mult...

sunt trudit

dar nu flămând –

mi-am astâmpărat

și foamea și setea

pentru totdeauna...

rupte mi-s hainele

și încălțările ultime

dar n-o să mai am

niciodată nevoie

de altele noi...

de-ați ști ce e lumea...

poate cândva

am să vă spun

pe îndelete…

focul în sobă

abia mai pâlpâie

geamul s-a umplut

cu flori de gheață

se face tot mai umbră

în odaie... și mai frig

un gând al meu

se rotește în cerc:

purtăm de la naștere

o boală în vene...

o vreme suntem noi

mai tari decât…

bătrâne idealuri scrobite

zac în lăzi de gunoi

batiste de sânge-nroșite

din zilele când amândoi

trecut-am prin hemoragii

cu fețe zdrelite de garduri

de cărți și de mari vitregii

ascunse fețe sub farduri...

din lucruri ce fost-au îndemnul

drag și semn că…

la ora asta te-aștept, amintire!

cu chipul și fardul tău veștejit

mai vreau mireasma ta din privire

picioarele tale pe drumul cotit

salcâmii tăi galbeni în desfrunzire

în clipa asta te-aștept, amintire!

cu șurile-n care-am hălăduit

cu glasul în care-am pătimit

cu părul ei în…

sunt demiurgul ce-aprinde în stele

focul, din focul inimii mele...

doar prin puterea gândului meu

nasc o lume în care zeul sunt eu!

doar din pulbere, umbre și fum

nasc frumusețe și vise duium!

e de-ajuns să-mi dai un grăunte

și-ți voi face din el un munte!

e de-ajuns să-mi…