Cântec de departe

[Grig Salvan]

departe ești!… atâta de departe
c-abia cu gândul pot să te mângâi
port chipul tău în suflet ca pe-o carte
ascunsă-n sân… și noaptea căpătâi…

departe ești!… deșertul lung al zilei
mi te-nfiripă – oază-n depărtări…
alerg mereu pe dunele clepsidrei
să regăsesc pierdutele cărări…

departe ești!… un cântec de departe
scâncește-n taină dorul meu tăcut
eu tot mai trec prin locuri fermecate
și mai sărut țărâna pe unde ai trecut…

[Mihaela Popa]

o declaraţie de dragoste, nostalgică

ultimele două versuri au efect magic

[Grig Salvan]

Sofia Sincă, mulțumesc de revenire. E într-adevăr textul unui cântec al meu pe care poate îl voi înregistra într-o bună zi. :) 

[Grig Salvan]

Valeria Merca, mulțumesc mult pentru atenție și comentariul extins, pentru aprecieri și observații. Ultima strofă e de regândit , adevărat. Cu punctele de suspensie am avut mereu o obsesie de care sper să reușesc să scap! :) 

[Sofia Sincă]

La mine a ajuns corectată, numai bună de pus pe note. O romanță în devenire. Forma curată este cea afișată de Valeria.

Însă ești suveran pe text.

Sofi

[Valeria Merca]

La versul final nu rezolvăm nimic renunțând la primele două cuvinte. Nu sună bine nici așa. Eu cred că trebuie regândită întreaga strofă. Apropo de strofe, prima e foarte reușită. Câteva sfaturi: să ne ferim, pe cât posibil, de rimele - substantive în genitiv: zilei - clepsidrei, care, de altfel, e o rimă mai puțin reușită. Referitor la punctuație: când alegem să folosim semnele de punctuație, le folosim pe toate care se cer în text.  Semnul „...” s-a folosit în exces. Notă: Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. Excesul folosirii lor, dă impresia de vocabular sărac, ori neputință de comunicare. Cam așa văd eu scris textul postat: 

Cântec de departe

Departe ești! Atâta de departe
C-abia cu gândul pot să te mângâi,
Port chipul tău în suflet ca pe-o carte,
Ascunsă-n sân și noaptea căpătâi.

Departe ești! Deșertul lung al zilei
Mi te-nfiripă – oază-n depărtări.
Alerg mereu pe dunele clepsidrei
Să regăsesc pierdutele cărări.

Departe ești! Un cântec de departe
Scâncește-n taină dorul meu tăcut;
Eu tot mai trec prin locuri fermecate
Și mai sărut țărâna pe unde ai trecut.

Ca o concluzie: textul este reușit prin imaginile artistice create și mesajul transmis. Sfaturile date au fost cu bună intenție! :)

 

[Vasilisia Lazăr]

Chiar dacă renunțați la primele două cuvinte, tot nu sună bine. Nici numărul de silabe nu rămâne cel care trebuie, nici accentul. 

[Grig Salvan]

Vasilisia Lazăr, mulțumesc pentru coemntariu și observație! Într-adevăr ultimul vers are două silabe în plus. Se poate renunța la primele două cuvinte și versul rămâne în același metru...

[Vasilisia Lazăr]

Frumos! Dar versul „și mai sărut țărâna pe unde ai trecut…” iese din ritm, e prea lung. Ar fi păcat să nu-l remediați.