În centrul Pământului meu

am construit o fabrică de gheață

Să-mi umplu sângele cu sloiuri

Să-mi potolesc arșița de tine

Arșița cumplită a iluziei

ce-mi ești

Până când m-oi învolbura…

Sângeră, mă sângeră

Mă străbate peste toate

Mă ridic, când fulgeră  

Inima și nu mai poate

Strigă-mă și strigă-mă

Sunt aici, tu ești departe

De te-ndeamnă, judecă-mă…

Mă rog la stele, stelele-s sub mine

Pășesc ușor, cu teama, să nu calc

Vreuna mai zurlie ce-mi aține

Hotarul larg și-mi interzice să-l încalc

Pierdută sunt, ca luntrea peste valuri

Ce se ciocnesc cu furie de țărm…

Cred în fiecare boabă ce pulsează lângă mine

Cred în apă, cred în aer, cred în dragostea de Sine

Cred în Dumnezeul păcii și-al iubirii de aproape

Chiar de multe sunt doar șoapte, cred în tot și cred în toate

Prima latură a vieții am trecut-o-n necredință…

Alb-confuz respiră pământul de o vreme

Și se-ncarcă treptat cu o altă lumină

Strânge în sine tomuri de alese poeme

Despre lumea ce și-ar  dori-o să vină

E timpul revers al gândirii selecte

Acum e schimbarea ce se-ncuibă…

Spune-mi, spune-mi că mai avem un dincolo

al meu, al nostru

unde încă norii se bat cap în cap

și unde ursitoarele nici nu-ndrăznesc să ajungă

Doar spune-ni că marea nu este albastră

ci roșie și  învolburată ca…

O mie de cuvinte mai sunt de spus, iubite

O mie de cuvinte pe care nu le știu

Sunt zeci de verbe care îmi vin acum în minte

Cu zeci de înțelesuri ce m-ar menține viu

Când țipă  sus cocorii numărăm verbul unu

Când strigă albatroșii…

Nu-s multe poeme-n lume să mă-nvețe cum să plâng

Și tristețea cum s-o lepăd, valul fricii cum să-l frâng

De n-aș fi venit pe lume cu cosițe și bujori

M-aș fi dus , de dragul morții, să o cânt în sărbători

Mi-aș fi construit o barcă, cât mai mare și de lemn…

În răcoarea  dulce-a toamnei

Ce se-așază lent în oase

Chiar de sub căldura hainei

Serile sunt mai frumoase

Stau în prispa-mi, nouă toată

Și gândul fuge înapoi

Văd cum se deschide-o…

Pe scena care-ntr-una se rotește

În piața mică, veșnic înțesată

Unde sosește bâlciul și se-oprește

În fiecare an, la aceeași dată

Vin dansatoarele cu castaniete

Într-un varieteu complet  de cinema…

Nici nu mă pierd, nici nu mă regăsesc

Pe palierul minții nu găsesc 

Un mod prin care să-mi măsor calibrul,

Mă aflu într-un soi de echilibru

Cu milimetrul sau cu kilogramul

Ar fi un absolut în toate dacă gramul…

Ce nu-ți voi spune, poate, niciodată

Sideful din inel îmi stă de veghe

Da, da, inelul care m-a vrăjit odată

Cu tine n-aș fi mers măcar o leghe

Se-ncolăceau o mie de cuvinte,

O mie de imagini fără rost…

Mă duc să mor un pic de sărbători

Să-mi amintesc întreaga nuditate

A violinelor rămase și uitate

În târguri cu bătrânele viori

Să-mi iau și haina pentru orice risc

Când se-nserează ar putea să plouă…

Aș vrea să mi se-napoieze bucuria

De a-mi ține strâns poveștile aproape

Iar visele să le pot pune în rafturi

Sortate elegant pe mijloc și pe laturi

Să nu deschid nici unul dintre ele

Doar să exist, cu mintea…

Judecă, mă judecă

Până când se-ntunecă

Sus pe creste să mă duci

Să mă duci și să m-arunci

Unde-i râpa mai adâncă,

 Să mai pot să fluier încă

Și să nu…

În topul de curând legat

Al avuției mele de elită

Sunt și volume ce-obligat

Mă-ndeamnă zilnic să străbat

O clipă odihnită

Și chiar în clipe de coșmar 

Când visele se-ntrec…

Din straturi vechi și redundante și din sorgintea de carbon

Apar în rânduri diamante, reginele dintr-un salon

Mândrie, Ego, curg în valuri prin strălucirea altui veac

Valsează numai în voaluri, molatec satin,  ca un leac

Și oriunde-ți întorci privirea, să prinzi mișcări de…

De mii de ani există în teama de neant

O neîmplinire-adâncă,atavică și tristă

Un gol la o răscruce, periculos serpant

Într-un decor neutru, mimând că mai există

Că suntem holograme-ale Sursei, fiecare

E-un fapt incontestabil și fără…

În casa inimii din  care am  plecat

Au  mai rămas doar resturi de iubire

E-un loc ce-ar vrea să fie vindecat

De n-ar avea atâta-mpotrivire

E mult de când pe-colo n-au trecut

Nici simulacrele iubirilor deșarte…

Aș vrea să plec în Groenlanda mâine

În zona  umedă și înghețată

S-aud în urma mea cum se desprinde

Dintr-un ungher, o lespede uitată

Să pot să-mi desenez  profil de innuiți

Cu suflet  și  cu vise-nchipuite…