Sunt un abis

[Monica Pester]

Stelele fug din raiul meu

Sunt o coloană de bazalt

Aleg și iau numai ce-i greu

Și peste ani mai fac un salt

Când îmi apari ca o poveste

Și-mi sprijini fruntea de a ta

Știu că din viață mult mai este 

Și nu ușor pot renunța

Mi-e dor de pașii tăi, de trup

Mi-e dor de  răsuflarea-ți vie

Dar sufletul nu vreau să-l surp

Și nu vreau întrebări, o mie

Mi-a fost atâta ceață-n jur

Și m-am zbătut s-ating limanul

Aievea-mi ești și-un aer pur 

Mă înconjoară ca oceanul

Să-mi spui de-acolo unde ești 

Care e sudul tău sau nordul

Eu nu îți pot da multe vești,

Decât că mi-a  scăzut fiordul

Știi, cel la care ne-adăstam

Când vreo furtună ne vâna

Și, Doamne, fericiți eram

În ploaia care se cernea

Sunt toate duse, tu plecat

Dar vii din când în când în vis

Întreabă-mă, dar mi-a secat

Întrgul corp. Sunt un abis