În agora nici un filosof

Nu mai vrea portavoce,

Mulţimea perorează

Sub semnul atroce

Al balanţei pe care inima de miel e mai uşoară

Decât carnea

Norilor scoşi din saramură

Iuda nu vă sărută pe gură

Doar spune despre alb că poate

E sângele din ninsori ghilotinate

Pe ritmul de la toba mare,

Vă mai doare

Povestea cu bradul

Ce-şi vinde podoaba şi se injectează în poleire?

Mestecaţi puţină…

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici chiar o oră,

Măcar  atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri vorbesc cu muţenia

Disperării de a spune adio...

Nu se poate face rabat, nu se ştie

Un transplant temporal,

Îţi dau viaţa mea sună

Atât de gol,

Pot doar ceva din corpul acesta,

Din sângele acesta să-ţi ofer,

Dar niciodată

O anonimă…

Prin oraşul labirintic

Fără scări la fruntea lunii

Oamenii încă visează

Gloria trecut-a lumii

Şi îşi face fiecare

Străzi pe care merge-n gânduri,

Strada primului sărut,

Strada primei despărţiri,

Colţul unei mari iubiri,

O străduţă pentru toate laşităţile-ndurate

Pentru vorbele deşarte,

Strada viselor furate

Şi a celor ce-n tăcere

Se lovesc de un perete

Căutând o uşă…

Moartea nu ne alege,

Nu ne  culege,

Nu arată pe care, nu doare,

Nu pune semn,

Nu scrie pe lemn, pe stele ori lună,

Nu este minciună sau vis, sens la paradis,

O ultimă paradigmă

Pentru care se exersează,

Uneori se visează

Între pereţi, pe tavan, cu ochii lipiţi de fereastră,

Cu floarea ofilită-n glastră şi la urmă

Întrebarea ce este şi cum,

Între praf, nori şi fum,

Urmele, vorbele, strângerea de…

Aţi auzit de împăratul străzii

Cel fără de regat, cel renegat de-a pururi,

Închis mereu în sine, precum un melc soios,

Pe el să-l întrebaţi:

Ce este oare viaţa?

Și cum

Se vede viitorul din gunoaie,

Cum este fericirea după ploaie

Ori, dacă plânge, cine îi sfărâmă

Lacrima picată în ţărână,

Iar apa de o bea,

Paharul lui vrea cineva la buze să-l aducă?

Şi pâinea ce şi-o-mparte

Cu-n sfetnic…

Îmbrăcaţi-vă imaculat să aveţi sentimentul

Că din acidul şampaniei gustaţi puritate

Adorabilă perversitate în miraj,

Egocentrism nesăţios şi teluric.

Umbra tot albă-i pe jos?

Sau praful

Ce se ridică din secunde călcate-n picioare

Praful  acela vă doare?

Când predicate imberbe trec pe buze crispate

 Între vreau şi se poate,

Între avataruri de nobilă spiţă cu fraze sordide,

Egoismul subtil vă ucide…

Nopţile încep să aibă foşniri de mătase,

Moartea vinde trandafiri şi maci de argint

A sosit primul vânt din Sahara!

Vine vara!

 Bat gongul de lună orbii

Să li se deschidă spre dragoste şi pace,

Sau măcar să simtă pielea femeii

Arzând asemeni iasomiei...

Nopţile se albesc de atâtea stele

Ce ne cad printre vorbe, ne minţim tăcerea

Cu surâsul unui noapte bună

Şi plonjăm în visele lui…

  Oare ce -ar fi, dacă într o zi, te ai trezi

  Fără să fii cum ştii

                              Travka

Oare ce-ar fi dacă visele tale

 S-ar naşte iederă

Şi trupul meu recele zid,,

Să mă ţii strâns în tăcere,

Doar verdele închis

Să semene ochilor tăi

Şi noaptea somnul

Să te aducă iar femeie

Aprinzând stele

La marginea oraşului,

Unde se sinucid greierii

Şi lilieci…

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici măcar o oră, atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri vorbesc cu muţenia

Disperării de a spune adio.

Nu se poate face rabat, nu se ştie

Un transplant temporal,

Îţi dau viaţa mea sună

Atât de gol,

Pot doar ceva din corpul acesta,

Din sângele acesta să-ţi…

Mi-este teamă că voi începe

Să-ţi vorbesc fără cuvinte

Iar tu vei răspunde ca o fată morgana

Aşteptând pe ultimul peron de metrou să apar

Dincolo de asfinţitul ce încă mai există

Printre labirinturi verticale în care

Totul este un trafic

De emoţii,

De parole,

De lumini giratorii

 Şi vexatoria formă a celor îndrăgostiţi pentru un minut

Cât devorează un hamburger pentru care

Plătesc cu…

 V-am spus să vă scrieţi numele pe fereastra

De la care aruncaţi bucăţele mici de fericire,

Pâinea uscată a tristeţii

Pentru foamea porumbeilor

Orbiţi de câtă lumină

Au cuvintele voastre când se sparg de creştetul ierbii,

V-am spus să aflaţi unde vă pleacă inimile,

Câteodată,

Seara,

Atunci mareea lunii le aduce stelele prea aproape

De nepăsarea traficului urban,

Uneori ele dispar dimineaţa

Când vă…

Noi dăm nume stelelor dar oare

Vor afla vreodată cine suntem

Sau poate

Ştiau dinaintea noastră cum se vor numi

Şi cum ochi avizi de nemurire

Le vor cerceta din alte nopţi

Să le afle chipul pe care

Fiecare l-am vrea pentru o mie de ani

Atȃt ne mai trebuie

Să putem ȋntelege de ce vin pe rând anotimpuri

Ce ne schimbă culoarea din suflet şi ne învaţă

Că frigul are singurătăţile lui

Că vară are…

Există poduri

Peste care trecem în rutina zilnică a existenţei,

Sunt poduri la care venim

Să ne regăsim,

Să ne vorbim

Şi să ne ascultăm gândurile care sfidând gravitaţia

Ne pot da certitudinea şi fericirea zborului,

A păsărilor

Ce pleacă din noi într-un apus

Să dea un ocol lumii în care

Ne purtăm neştiutele războaie personale...

 În care unii câştigăm

Alţii sunt învinşi,

Dar…

Priveşte valurile,

Priveşte furtuna  de parcă toate tragediile umane

Se adună în singurătăţi de ocean...

În talazuri ce nu pot să le scufunde,

Nu le pot îneca pentru că tragediile umane

 Nu se pot odihni în tăcerea abisului..

Ele răscolesc mările căci departe,

Pe ţărmuri

Am aprins faruri pentru  speranţă şi raţiunea

Semnalizează corect primejdia...

Tragediile trec în statistici,

În…

   Ca să simţi dimensiunea liniştii este nevoie de un zgomot,

   Unul discret,

   Acel sunet subtil

    Ce aminteşte de cântecul greierilor

    Ca să simţi starea de pace,

    Starea de vis din cele o mie şi una de nopţi

    Ȋn care ne putem asculta poveştile şi bătăile inimii...

   Pune întrebarea: cine îşi ascultă bătăile inimii?

     Cine are miracolul acelei linişti

    Când poţi auzi cum visele merg…

Unii au castele

In  parcul labirint,

Nu mă mint, nu mai simt,

Este ştiut un anotimp ca o sincopă,

Ca necesara paranteză în logica

Celui introvertit şi a celui

Mărşăluind pe metereze,

Aruncându-se în faţa săgeţii,

Nu mă mint, nu mai simt,

Astfel  am descoperit

Iluzia pieţii în care vanzatorii  se ascund,

Unde nimeni  nu  cumpără vise...

Nu mă mint, nu mai…

Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta

Şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs

Uneori simetria străzii

Este rama de argint fumuriu

Prin care se ridică toţi paşii în stoluri vibrând

De nelinişte şi foame

Foamea de secunde,

De minute în care

Cineva aruncă de sub nori cu firimituri de fericire

Şi cine nu ar vrea să fie o clipă porumbelul

Ori vrabia…

Ne ridicăm deasupra pământului

Ciudate păsări de mare,

Cu aripi la picioare

Şi la degetele de la mâna dreaptă,

Când luna cască şi pleacă

Trec stoluri de singuratici,

De noctambuli care nu mai văd

Decât linia unui orizont frânt

Şi-atunci caută repede un vant

Să coboare pe plajele pustiite de umbrele celor

Resemnaţi la cochilia cuvintelor,

La starea de scoică

Ascultând tânguirea veacului…

Raţiunea ca turnul din Pisa

Mă învaţă mersul în spirală

Până la limita admisă gravitaţional

Unde sinuciderea ori zborul încep

Cu acelaşi elan,

Toate-s în van când cerul

Mi se potriveşte pe umeri

Trasez uşor străzile,

Calea ferată şi casele prin care oamenii par mărunţi

Pentru că niciunul nu vrea

Să tragă de sfoara cu care m-am ancorat

În dialogurile comune.

S-o taie,

S-o…

Pastel polar

Sufletul meu este ca un gheţar mişcător

Din care în fiece zi se desprind aisberguri,

Albastru mirific de singurătate plecând

În căutarea altor ţărmuri însetate,

Purtând urşii polari ai viselor

Ce-şi doresc arşiţa de tropice,

Mireasma deşertului văzut

Prin cleştarul gheţii.

Stâncile oaselor se umplu de soare

Când sufletul coboară uşor

Şi le lasă în bătaia vântului...

Simt bucuria…