Raţiunea ca turnul din Pisa

[Mihai Katin]

 

Raţiunea ca turnul din Pisa

Mă învaţă mersul în spirală

Până la limita admisă gravitaţional

Unde sinuciderea ori zborul încep

Cu acelaşi elan,

Toate-s în van când cerul

Mi se potriveşte pe umeri

Trasez uşor străzile,

Calea ferată şi casele prin care oamenii par mărunţi

Pentru că niciunul nu vrea

Să tragă de sfoara cu care m-am ancorat

În dialogurile comune.

S-o taie,

S-o ardă,

Voi pluti mai sus,

Turnul rămâne în stânga inimii

Să-mi păzească umbra

De vrăbiile ce-i ciugulesc ochii

Mersul în spirală este dat

 Melcului pe care

L-am hrănit cu cenuşa

Iubirilor interzise,

Corpul simte greutatea şi efortul

De a deveni eteric

Facă să refuzăm lirismul evadării în rugul

Ereticilor  ce platesc  pentru  orbirea  iubirii

 

 

[Corneliu Neagu]

Aducerea Turnului Pisa în câmpul liric a poemului, o pot interpreta ca pe o inerentă imposibilitatea de atingere a perfecțiuni. Dar și în această ipostază am găsit un poem cu un lirism profund și emoționant pe care l-am citit cu plăcere!